TERRA
De mult timp s-a bănuit influenţa pe care praful
o are asupra schimbărilor climatice dintre
epocile glaciare şi perioadele calde.
Cercetătorii din domeniul climei au identificat
întotdeauna o cantitate deosebit de mare de
praf care conţine fier atunci când Pământul
trece printr-o epocă glaciară, atât în gheaţa din
Antarctica cât şi în interiorul sedimentelor din
Oceanul Atlantic de Sud. Cu toate acestea, până
n prezent nu existau date disponibile pentru
ceanul Pacific care acoperă 5 0 % din Oceanul
ntarctic. „Putem acum închide această lacună
centrală", subliniază Lamy importanţa noului
studiu. „Rezultatul este că acum am găsit
aceleaşi modele în Pacificul de Sud pe care leam găsit în interiorul sedimentelor din Oceanul
Atlantic de Sud şi în gheaţa din Antarctica. Prin
urmare, creşterea cantităţii de praf reprezintă
un fenomen care afectează emisfera sudică în
timpul perioadelor reci. Acest lucru înseamnă
că acum aceste evidente trebuie să fie luate în
considerare într-un mod diferit atunci când se
evaluează mecanismele complexe care
controlează schimbările climatice naturale".
Ceea ce pare oarecum lipsit de importanţă pentru
nespecialişti are o relevanţă considerabilă pentru
cercetători. Acest lucru se datorează faptului că
până acum mulţi oameni de ştiinţă au fost
convinşi că acumularea de praf din zona
Oceanului Pacific nu ar fi fost mai mare în timpul
perioadelor glaciare faţă de perioadele calde din
istoria climatică a Pământului. Şi atunci se pune
întrebarea: de unde provin aceste cantităţi mari
de praf din această regiune a oceanelor
Pământului? Până în prezent s-a bănuit că
Patagonia de Sud poate reprezenta o sursă de
praf geologic deoarece aceasta este singura
suprafaţă terestră din Oceanul Antarctic, ea
înfîgându-se ca un deget uriaş în apele oceanului.
Cu toate acestea, deoarece vântul din această
parte a lumii bate dinspre vest particulele de praf
care provin din America de Sud sunt deviate spre
Oceanul Atlantic. Din acest motiv oamenii de
ştiinţă şi-au dorit de mult timp să obţină cât mai
multe date cu privire la apele Oceanului Pacific
de Sud.
Cu toate acestea, regiunea corespunzătoare
Oceanului Pacific din Oceanul Antarctic a rămas
un fel de „terra incognita" pentru cercetători în
ciuda tehnologiei moderne actuale. Aceasta este
considerată a fi una dintre cele mai îndepărtate
zone ale oceanelor lumii. „Regiunea este
influenţată de furtuni extreme care se produc în
mod obişnuit şi la care înălţimea valurilor atinge
10 m sau chiar mai mult. Zona este, de asemenea,
complicată din punct de vedere logistic datorită
distanţei imense dintre porturile mari, aşa cum a
explicat omul de ştiinţă dr. Rainer Gersonde,
coautor şi conducătorul expediţiei Polarstern,
extraordinarele provocări cu care s-au confruntat
în timpul călătoriei de cercetare. Polarstern a
parcurs un drum de 10.000 mile marine sau de
18.500 km prin această zonă specială,
neospitalieră din Oceanul Antarctic pentru a
obţine sedimente de mare calitate.
49