INOVAŢII
ANALIZĂ
NOUĂ CONFIRMARE A VALIDITĂŢII M ECANICII CUANTICE . PRIM UL TEST FĂRĂ LA CU N E AL INEGALITĂŢII LUI BELL
— || John Bell a arătat că nicio teorie a naturii care se supune conceptelor de localitate — j ? ( influenţele fizice între particule nu se pot transmite cu viteze mai mari decât viteza Sţnsv luminii ) şi realism ( proprietăţile fizice sunt definite anterior observării v independente ) nu poate reproduce toate predicţiile mecanicii cuantice .
Einstein , a afirmat că " Dumnezeu nu joacă zaruri " cu Universul . El , ca şi alţii , s-a ghidat după principiul " realismului local ", care , în esenţă , afirmă că doar obiectele aflate în apropiere se pot influenţa unele pe altele şi că Universul este " real " ( în sensul că nu este nevoie de observare ca anumite probabilităţi referitoare la anumite obiecte să se materializeze în proprietăţi concrete ). Einstein credea că mecanica cuantică este incompletă şi că " variabile ascunse " care acţionează la un nivel mai profund al realităţii ar putea explica aparenta ciudăţenie a mecanicii cuantice .
Mai rămânea de testat această inegalitate a lui Bell . Şi a fost . De nenumărate ori în fapt . Şi de fiecare dată experimentele au încălcat inegalitatea lui Bell . Majoritatea fizicienilor a ajuns la concluzia că opinia lui Einstein privind realismul local este greşită . Dar au rămas unele dubii . Toate experimentele anterioare au avut anumite lacune , permiţând susţinătorilor lui Einstein să argumenteze suplimentar în favoarea " variabilelor locale ".
Un test Bell clasic începe cu o sursă de fotoni , care eliberează o pereche de fotoni în acelaşi moment , în direcţii diferite , către două detectoare de fotoni . Convenţional , cei doi fotoni sunt numiţi Alice şi Bob . Proprietăţile perechii de fotoni permit doar unor fotoni să treacă prin detector . Dacă fotonii sunt corelaţi cuantic , atunci ei se pot influenţa reciproc , iar rezultatele testului vor arăta un tipar care nu ar fi posibilîn cazulîn care realismul local ar fi valid .