OBIȘNUIAM SĂ CRED
Obișnuiam să cred
Că toată viața ne învârtim în cerc.
Un cerc vicios, plin de suferință,
Din care ieșim cu moarte și căință.
Obișnuiam să cred
Că drumul pe care merg e șubred.
Că voi cădea,voi muri,
Iar fără mine mai bine vă va fi.
Acum...nu mai cred în nimic.
Nu mai cred în public, nu mai cred nici în
versul liric.
Acum doar stau și mă gândesc
Cum obișnuiam să cred că te iubesc.
Voicu Irina, clasa a VII-a B
IARNA
Cerul albastru ca si marea
Se-nnegreste colo-n zarea
Unde fulgeră si tună
Se amenință o furtună.
Câmpul negru și imens
E acoperit intens
Si se albeste tot mereu
Zici - ca vraja unui zeu.
Scuturându-se din nori,
Au venit plutind ușoare
Cu lumina dimineții
Roiuri albe călătoare.
Bucurându-se nespus,
Au iesit pe uliță
Toti piticii și voinicii
Să se dea pe săniuță.
S-au jucat,s-au bulgărit,
Cazemate-au construit.
Și multi oameni cu nas roșu
Să-l intâmpine pe Moșu’.
Din ce povesti, bag seamă
V-o zic clar si fără teamă:
„A venit iarna cea grea,
Cu omătul după ea".
Cruceru Maia, Clasa a VI-a
55