ar funcționa, atunci ipoteza de la care a plecat și pe care o considera adevărată s-ar dovedi a fi
falsă.
Într-o noapte, pe când privea luna plină și încerca să-și adune gândurile, își dădu
seama că uitase ce era el în esență. Un matematician. Ce era cu toată gândirea asta complicată și
dezorganizată? Oare atunci când începuse a studia matematica pentru prima oară nu a fost învățat
că cel mai important este să nu te grăbești și să ai o rezolvare organizată? Respecți ordinea
operațiilor, faci calcule și găsești soluția, folosind cea mai usoară cale care te va conduce la
rezultatul final. Asta era! Se refugie sub plapuma parfumată, adormind cu gândul la tânăra ce îi
făcea visele mai frumoase în fiecare seară.
A doua zi, îndrăgostitul nostru se îndrepta spre aleasa inimii sale, fără scrisori
complicate și declarații sofisticate, ci întâmpinând-o doar cu un trandafir delicat și cu un zâmbet
fermecător.
ALTER EGO
Lung și apăsat, buzele mele stângace îți sărută fruntea, suflet pentru sine. Închizi strâns
ochii și oftezi sub atingerea mea. Îmi pun mâna ezitant peste a ta. Mi-o strângi. Îți zâmbesc cu
teamă. Îmi zâmbești și tu. Dar simt că dacă te privesc în ochi, îți voi aparține cu totul, vei rămâne
doar tu stăpân asupra slabei mele voințe. Ori eu nu aparțin nimănui, nici măcar mie insemi.
Îmi strâng palmele în pumni în timp ce îți privesc conturul fără conținut. Îți simt răsuflarea
în piept. Aceeași răsuflare mă-mbăta în visele-mi vechi și prăfuite. În cele noi mă regăsesc pe
puntea de pe care mă arunc neobosită în fiecare noapte. Măcar în vise să trăiesc. Dar visele noi
sunt acum vechi, iar cele vechi, amintiri. Iar tu – praful de pe ele. Îmi dai părul după ureche, iar
mâna-ți zăbovește pe chipu-mi tremurând. E rândul meu să închid ochii, să eliberez demonii. Ah,
ce noapte blestemată! Noaptea în care te-ai înlănțuit în dansul orb al bietei fantome. Noaptea în
care m-ai sărutat pentru prima oară. Noaptea în care te-am iubit. Buzele tale au suflat viață în
sufletu-mi vlăguit. Ochii tăi
s-au închis pentru ca eu să-i pot deschide. Cu mâinile fierbinți mi-
ai îmblânzit inima, mi-ai încălzit trupul translucid în nemărginita iarnă unde mă găseam prizonieră.
Ai învăluit cenușiul ce mă îneca în nuanțe de alb și negru. Ai deșteptat în mine puterea de a simți.
Atunci te-am dorit cu atâta ardoare... Să simt doar buzele tale trezindu-mi pofta vieții,
atingerea ta dezmorțind latura-mi veșnic împietrită, sufletul tău zburând în interiorul meu. M-ai
smuls din monotonia morții și m-ai adus la viață. M-ai însemnat atât de profund, că nu realizam
unde se termină ființa ta și se conturează a mea. Visam soarele și îmi aduceai raze, una câte una
44