pentru copii, cele două lumi imaginate interferează datorită protagonistului. Interesant este că
micul Harry este ascuns în lumea oamenilor, în casa unchiului Vernon şi a mătuşii Petunia ca
măsură de precauţie, pentru că lumea magică este prea periculoasă pentru el şi nu-i poate oferi
protecţie. Evenimentele de neînţeles care i se întâmplă lui Harry în jurul vârstei de 11 ani ne
duc cu gândul la fantastic, la „pătrunderea brutală a inexplicabilului în ordinea vieţii
cotidiene” 12 . Doar că fantasticul este explicat, este decodat şi tot ce era de neînţeles devine
clar. Nu convenţional, ci acceptabil din punctul de vedere al unei logici dispuse să accepte şi
lucruri mai puţin obişnuite. Mai mult ciar, în interiorul lumii magice, timpul poate fi la
dispoziţia vrăjitorului care are instrumentul potrivit şi care îl foloseşte cu bună ştiinţă.
Răul, în Harry Potter, este întruchipat de un opozant care capătă din ce în ce mai multă
putere. Vrăjitorul Cap-de-Mort, aproape distrus de vraja mortală pe care o aruncă asupra
micului Harry şi care se întoarce împotriva lui, trăieşte doar în spirit, într-un trup de împrumut,
dominând prin puterea voinţei persoanele mai slabe. Interesant este că între Harry şi Cap-de-
Mort s-a petrecut un fel de transfer, astfel că micuţul a primit o parte din puterile şi cunoştinţele
lui, a devenit şi el un Horcrux, pentru că, în urma divizării succesive, sufletul vrăjitorului
întunecat a devenit atât de vulnerabil, încât străvechea şi uneori uitata putere a iubirii de mamă
şi a sacrificiului aproape îl distruge. Mai mult chiar, baghetele lor provin din două pene aproape
identice de la aceeaşi pasăre Phoenix. Harry se străduieşte, însă, din răsputeri să nu refacă
destinul duşmanului său, deşi va fi bănuit uneori de a-i fi moştenitor în adevăratul sens al
cuvântului.
Forţa răului în Frăţia Inelului este reprezentată de Sauron, aproape distrus şi el odată
dar existând încă, datorită slăbiciunii omeneşti. Inelul Puterii, care ajunge în posesia hobbitului
Frodo îi simbolozează puterea malefică, putere care influenţează pe oricine îl poartă. Când va
fi distrus Inelul, va putea fi distrus şi cel care l-a creat şi va dispărea, cel puţin pentru un timp,
răul din lume. Lumea imaginată de Tolkien este o lume primitivă, neevoluată, o lume a luptelor
înverşunate şi a vărsării de sînge, o lume în care magia lui Gandalf pătrunde mai întâi sub forma
artificiilor cu care îi distrează pe micii hobbiţi din Comitat. Magia nu are atâta putere, ci mai
degrabă îi ajută pe oameni să descifreze necunoscutul, decât să controleze natura sau să
schimbe starea lucrurilor. Ea este dată câtorva aleşi, nu se învaţă, ca în Harry Potter, există
deja. Accentul, în acest film cade pe confruntarea bine-rău şi pe efectele pe care Inelul le are
Castex, Pierre-George, Le conte fantastique en France, de Nodier à Maupassant, Paris, Editura José Corti, 1951,
p. 8.
12
32