sprijini candidatura în Senat, ajutând, astfel, la instaurarea răului la putere. Se întoarce pe
planeta ei, cu cei doi Jedi şi cu Anakin, care fusese respins de Consiliu din cauza vârstei şi
organizează rezistenţa împotriva Federaţiei de Comerţ, împreună cu locuitorii oraşului subteran
Ganga, cu care trăiau în simbioză. Victoria le aparţine, dar în lupta cu Lordul Sith, maestrul
Jedi Qui-Gon este ucis, iar Anakin va deveni ucenicul lui Obi-Wan Kenobi.
Trei filme, trei moduri diferite de a privi şi de a imagina lumea, de a crea şi de a recrea
o altă dimensiune a spaţiului şi a timpului. În Harry Potter, sunt imaginate două lumi
coexistente şi complementare, lumea magiei şi lumea Încuiaţilor, adică a celor care nu au puteri
magice. Cele două lumi sunt separate, iar Încuiaţii nu ştiu nimic despre existenţa celorlaţi. Mai
mult chiar, fenomenele meteo extreme, spre exemplu ceaţa sau dezastrele aşa-zis naturale, sunt
de fapt, urmări ale unor evenimente negative petrecute în lumea magică. Vrăjitorii sunt
organizaţi după legi proprii, au chiar un Minister, care deţine, printre altele, responsabilitatea
de a controla magia şi vrăjile astfel încât oamenii obişnuiţi să nu fie conştienţi de ele. La
Hogwarts, copiii de vrăjitori sau copiii obişnuiţi care au aptitudini deosebite învaţă magia. Ei
au diferite materii, precum: Poţiuni, Botanică, Transfigurări, Zbor (pe mătură, bineînţeles),
Apărare împotriva Magiei Negre, materii la care susţin examene la sfârşit de an. Ideea alegerii
anumitor copiii înzestraţi apare şi în Războiul Stelelor, dar acolo alegerea se face pe baza unei
analize de sânge care testează nivelul midiclorianelor, adică puterea Forţei. Magia devine o
ştiinţă complexă, în cadrul căreia intervin diverse ramuri, iar elevii au un set de materii
obligatorii şi altul de opţionale, din care pot alege după bunul lor plac. Sub acest aspect, şi
implicând un mod interesant de a controla timpul, în partea a treia a seriei, Hermione Granger
primeşte, la începutul anului şcolar, de la profesorul Dumbledore o clepsidră minusculă, cu
care poate da timpul înapoi şi pe care o foloseşte ca să ajungă la cursuri care se desfăşoară în
acelaşi timp. Timpul devine un simplu instrument, a cărui ireversibilitate poate fi anulată prin
una sau mai multe întoarceri de clepsidră, iar acest mijloc se dovedeşte nepreţuit atunci când
Harry îl salvează pe Sirius Black, naşul său, urmărit de Dementori şi condamnat la moarte
pentru evadarea din Azkaban.
Lumea imaginată de J.K. Rowling propune o dedublare a noţiunilor obişnuite de spaţiu
şi timp, raportându-ne la coordonatele spaţio-temporale ale acţiunii. În celelate filme ştim de
la început că ne aflăm într- un spaţiu al miraculosului, în cel de-al Treilea Ev al Pământului de
Mijloc, într-un spaţiu ultra-tehnologizat, cândva în viitor, pe planetele Naboo, Tatooine, şi
Coruscant sau într-un spaţiu românesc cu sugestii medievale imprecise, deci, cu alte cuvinte,
convenţia specifică creaţiilor imaginare funcţionează. În Harry Potter, iniţial o carte şi un film
31