Revista_Cuza_2018 Revista_Cuza_2018 | Page 25

seamă cum de au ieșit vii de acolo. Adevărul este că nu toți au ieșit vii. Mulți și-au lăsat oasele în cimitirele închisorilor : cu oasele rupte, cu țeasta sau coloana sfărâmate, tratați mai rău ca niște animale. Au fost îngropați pe ascuns noaptea, alții aruncați în gropi comune, - fără ca rudele să le știe mormântul să le poată face cele rânduite. Și totuși …știm că acolo s-au îngropat sfinți martiri: N. Steinhard (el însuși supraviețuitor al temnițelor comuniste) îl numește pe Valeriu Gafencu pentru starea sa duhovnicească permanentă „sfântul închisorilor“. Despre acesta știm că, bolnav grav de TBC, i-a oferit antibioticul lui Richard Wurmbrand care a supraviețuit; Valeriu însă a devenit martir. Și ca el mulți. Sfinți și minuni Țin să citez un videoreportaj în care Pr. Augustin Varvaric de la Memorialul de la Aiud ridică cu evlavie o bucată de coloană vertebrală, un femur și apoi o mandibulă dezgropată din cimitirul de acolo, spunând: au toate caracteristicile de sfinte moaște . De asemenea, face trimitere la momentul filmat când o bucățică de sf. moaște de la Aiud a izvorât foarte vizibil mir în timpul unei conferințe la Iași despre Sfinții închisorilor. Amintește apoi o vindecare făcută cu mir de la sfintele moaște . Și încheie cu întâmplarea despre un părinte care a primit sf. moaște de la Aiud și a revenit cu telefon să marturisească faptul că Sfântul l-a vizitat și i-a spus și numele : pr. Gheorghe – identificat mai apoi ca pr. Gheorghe Tarcea din Hunedoara. Îmi revine în memorie și un filmuleț cu regretatul Pr. Iustin Pârvu, care ridicând răclița în care păstra o vertebră de la Aiud o da prezentatoarei să simtă mirosul dumnezeiesc al Sf Moaște . Sfinții închisorilor ne transmit prin Sf lor moaște un mesaj de dincolo de lume și ne amintesc de cuvântul lui Valeriu Gafencu „Jertfele de aici nu vor rămâne fără rod!“ Toate atrocităţile regimului comunist au fost biruite numai de credinţă; şi această biruinţă a Crucii au purtat-o şi cei din interiorul închisorilor, şi cei din afara acestora. Întreaga ţară devenise - cum spunea Ioan Ioanide - „închisoarea cea de toate zilele“; de fapt, însuşi regimul comunist-ateu recunoştea că ţara a fost transformată într-un lagăr, din moment ce făcea parte din „lagărul comunist“. Să nu uităm însă că în temniţe, pătimitorii au salvat demnitatea românească pentru că n-au acceptat ideologia comunistă, dar mai mult decat atât, în mijlocul iadulului creat de comunişti, s-au ridicat sfinţi care încă mai aşteaptă cu răbdare să fie descoperiți si trecuţi in calendare . Prof. Religie, Nițu Ionuț 23