Se căsătorește pe 29 mai 1849 cu Marie Laurent, fiica
universității, care devine cel mai mare susținător, pentru întreaga
Ziua nunții a fost singura în care a lipsit din laboratorul său. Soția
secretară, prietenă și colaboratoare. Împreună, au avut 4 fete și
dar trei dintre fete au murit, din păcate, în perioada copilăriei.
rectorului
viață.
sa i-a fost
un băiat,
În 1850 se naște Jeanne, fiica lor, dar în același an moare sora lui de tuberculoză, la doar 25
de ani. În 1854 pleacă să predea la noua Universitate din Lille, unde este numit și decan. În 1856, un
industriaș îl roagă să afle de ce vinul și berea se acresc odată cu trecerea timpului. Pasteur demonstrează
că aceste procese sunt datorate unor microorganisme, descoperire ce stă la baza ”Teoriei germenilor”.
Tot în această perioadă descoperă procesul ce îi poartă numele: pasteurizarea. Astfel, prin încălzirea
vinului până la 50 de grade, microorganismele sunt omorâte și vinul nu se mai acrește.
În 1857 se întoarce la Școala Normală Superioară, unde este numit administrator și director
de studii științifice. Este descris ca o persoană lipsită de diplomație,
aspru și autoritar.
În 1859, întreaga familie este devastată de moartea fetiței Jeanne de
febră tifoidă. Munca este cea care reușește să-l scoată din depresie.
Moartea îl urmărește, din păcate…. În iunie 1865 moare tatăl său, iar
câteva luni mai târziu moare fiica sa de doar doi ani, Camille, de
cancer la ficat. Opt luni mai târziu moare și cea de–a treia fiică, în vârstă de 12 ani, Cecile, de febră
tifoidă. Familia Pasteur mai rămâne cu doar doi copii în viață.
În 1866, omul de știință francez a primit un premiu de 10 000 florini de la Ministerul
agriculturii din Austria pentru cercetările legate de bolile viermilor de mătase.
Necazurile, oboseala au contribuit la accidentul vascular pe care Pasteur l-a suferit în 1866,
determinând o paralizie parțială (hemipareză), dar permanentă. Această problemă nu îl împiedică să-și
continue activitatea cu aceeași pasiune și devotament. În 1867 este numit profesor de chimie la Sorbona
din Paris, dar își înființează și un laborator la Școala Normală Superioară.
În timpul războiului franco-german din 1870-1871, Pasteur a convins corpul medicilor
militari să sterilizeze instrumentele și bandajele, argumentând cu „Teoria microbiană a bolilor”: „Stă în
puterea omului să ducă la dispariția bolilor produse de microorganisme pe întreg globul și, după părerea
mea, teoria generației spontanee este o himeră!”
În iulie 1885, Pasteur primește vizita disperată a unei mame, Marie Angelique Meister,
din Alsacia, al cărui fiu a fost mușcat de un câine turbat cu o zi înainte. Copilul prezenta numeroase
mușcături profunde și era condamnat la o moarte sigură și dureroasă! Pasteur nu avea diploma de doctor
și nici nu testase vaccinul pe oameni, ci doar pe câini. A folosit aceeași
doză și pentru copilul mușcat de un câine turbat, timp de două săptămâni,
în fiecare zi. Joseph nu s-a îmbolnăvit de turbare. Astfel, ziua de 6 iulie
1885, devine ziua în care a fost testat cu succes vaccinul antirabic pe
om. Peste trei luni, Pasteur folosește din nou vaccinul inventat pe un tânăr
cioban, Jean Baptiste Jupille, mușcat de un lup turbat, în timp ce încerca
să-și apere frații. Tânărul a devenit asistentul lui Pasteur, în încercarea de
a-și dovedi recunoștința față de cel care i-a salvat viața. Astăzi, putem
admira o statuie ce prezintă lupta dintre tânărul ciobănaș și lup, în curtea
Institutului Pasteur.
12