7
Rafinate, incitante, subtile, adânci atât cât trebuie, aforismele Alexandrei Mihalache constituie gura de aer proaspăt de care avem nevoie într-o lume îmbâcsită de vulg, de prostie, de sete de putere, de corupţie şi de minciună. Ele sunt şerveţelul parfumat care-ţi umezeşte fruntea când alergi pe nisip pe o arşiţă insuportabilă în toiul zilei. Oaza la care adastă omul să respire, să-şi întindă mădularele şi să-şi răcorească obrajii. Depinde doar de noi să sorbim din apa fântânii răsărită-n pustiu după ce am îngenuncheat de foame, sete şi oboseală. Zor de primenire continuă. Acestea sunt doar spicuiri din grădina înflorită a gândurilor unei tinere contemporane cu noi, a cărei frumuseţe de caracter ar putea fi un exemplu pentru generaţiile de azi şi chiar cele de mâine.
Mă gândesc că dacă fiecare om, fie tânăr sau bătrân ar citi zilnic măcar o cugetare de acest fel şi ar încerca să şi-o însuşească, aşa, ca un punct important într-un program de viaţă, ar fi un bun câştigat, iar la sfârşit, îmbogăţit cu astfel de virtuţi ale minţii, se poate prezenta cu fruntea sus în adevărata viaţă, cea care pe toţi ne aşteaptă. De aceea, cartea Alexandrei Mihalache este un Îndreptar necesar de Terapie divină şi moral-cetăţenească, pentru noi, semenii ei, fiecare. Se ştie, cuvântul naşte cuvânt şi e izvor de înţelepciune şi de vise. Cuvintele poetei şi panseistei Alexandra Mihalache, nasc la rându-le, seminţe de înţelepciune. Să le sădim în pământul nostru de suflet, reavăn, bogat în săruri minerale, proaspăt arat şi semănat, ca să putem aştepta, cu seninătate şi speranţă, încolţirea plantei.
Am citat, în foarte mică măsură din perlele şiragului elegant cu care s-a împodobit poeta şi scriitoarea Alexandra Mihalache. Dacă ar fi fost după mine, aş fi citat toată cartea. Şi dacă toate acestea nu au convins cititorul, el este invitat să compună măcar un astfel de aforism şi să trăiască cele scrise în conformitate, adică să dea viaţă cuvântului.
După spusa Alexandrei Mihalache, “Sunt oameni care şi-ar da viaţa pentru a trăi”. A trăi, dar nu oricum, ci după normele demnităţii umane. Ceea ce Alexandra face din plin, împărtăşindu-ne şi nouă acest MODUS VIVENDI.
CEZARINA ADAMESCU