23
Tăcerea se înveleşte în fibre de in
În inima ei zvâcnind la suprafaţă
sângele străluceşte ca o zmeură coaptă
strivită în palmă.
Trupul tămăduit de aşteptare
se-nfruptă din aceeaşi pradă,
înlăuntru este o risipire de iubire
sub pielea fierbinte de miere.
Tăcerea se înveleşte în fibre de in
într-o ţesătură subţire de lumină,
altă nemărginire nu mai încape
în pieptul ei cu miros de mirodenii.
Un zvon de neuitare îşi întinde tentaculele
dincolo de ce înseamnă contur
pe văile pădurilor nopţii.
Tăcerea se înveleşte în fibre de in
În inima ei zvâcnind la suprafaţă
sângele străluceşte ca o zmeură coaptă
strivită în palmă.
Trupul tămăduit de aşteptare
se-nfruptă din aceeaşi pradă,
înlăuntru este o risipire de iubire
sub pielea fierbinte de miere.
Tăcerea se înveleşte în fibre de in
într-o ţesătură subţire de lumină,
altă nemărginire nu mai încape
în pieptul ei cu miros de mirodenii.
Un zvon de neuitare îşi întinde tentaculele
dincolo de ce înseamnă contur
pe văile pădurilor nopţii.
Curg mai mult mânii decâ iubiri
Nu se mai câştigă la noroc
unde zăvoarele trase, au în spate calcule binare,
după orice întâmplare nimic nu-i previzibil
curg mai mult mânii decâ iubiri.
Se defrişază de înţelegere orice teamă
şi alţii învăluie giuvaiere în umbre.
Este o formă ascunsă ce prinde rădăcini,
o sincopă ajunsă la sânge.
Unde nimeni nu vorbeşte
tăcerea orbecăie prin întuneric,
o şoaptă tot scapă pe la colţuri
şi se preia din gură-n gură.
O întrebare naşte altă întrebare,
o lipsă de răspuns aduce suspiciune continuă.
de Nicolae Vălăreanu Sârbu