Petale de lumina Revista Peteale de lumina nr 19 b pentru net | Page 6

Primăvara, fetiţa vioaie a anului, vine cu
priviri senine pe tărâmurile noastre. Un clopoţel
de argint se iveşte din pământul moale de catifea.
E ghiocelul care alungă iarna şi norii cenuşii.
Cerul de safir şi-a legat o maramă aurie. Sunt
razele soarelui care ne zâmbeşte din nou,
Andra Racoviţă, clasa a V-a D
proaspăt şi plin de căldură.
De dimineaţă, când deschid ochii, zăresc pe cerul
senin mănunchiul de raze care dansează cu rândunelele în frac. În mătăsuri lungi de vânt, cea
mai tânără fiică a anului se plimbă cu alai de fluturi şi flori, cu cântece şi voie bună, aducând cu
ea şi vacanţa noastră.
Într-una din aceste zile, am plecat în pădure cu părinţii şi cu prietenii mei. Am pornit pe un
drum forestier pietros ce şerpuia uşor printre dealurile împodobite cu verdeaţă şi flori. Pe o parte
a drumului ce se aşternea ca o prispă, se înşirau casele înconjurate de livezi în floare, ce erau,
acum câteva săptămâni, acoperite cu o pătură albă de nea. Caişii şi piersici încărcaţi de flori albe
şi roz atârnau ca nişte ghirlande parfumate.
După un timp, pătrundem în inima pădurii şi ne alegem un loc de popas. Soarele abia
pătrundea în poiana acoperită cu iarba moale şi catifelată, cu flori multicolore ce se amuză pe
seama unui arici. O linişte deplină domnea peste întregul ţinut. Doar o uşoară adiere de vânt,
susurul unui izvor jucăuş şi chicotelile plăpânzilor ghiocei însufleţeau împrejurimile. Atunci
când văd ca soarele e mai viu, florile îşi scot vesele capul de sub pământ. Păsările călătoare se
reîntorc în ţară şi încep să-şi facă noi cuiburi în care vor face ouă. Puii proaspăt ieşiţi din găoace
vor învăţa să zboare şi să se hrănească. Fluturii ne înveselesc sufletul, purtând pe aripile lor fine
un curcubeu de culori, căci sunt încântaţi de anotimpul reînvierii naturii. Ei au poposit pe o
floare albă, dansând tacticos în ritmul zumzetului albinelor ce se hrănesc cu nectarul florilor.
Salcia de pe malul râului se apleacă la pământ, atingându-ne frunţile cu sfială. Gărgăriţele şi
toate celelalte vietăţi sunt fermecate de ceea ce văd. Pe chipul lor se zăreşte dorinţa arzătoare ca
primăvara să rămână veşnic tânără.
Spre seară, când amurgul şi-a aruncat umbra peste dealuri şi văi, am pornit spre casă. Eram
obosiţi, dar încântaţi de frumuseţea zilei petrecute în pădurea desprimăvărată, în care am trăit
sentimentul unui nou început.
Teodora Savin , clasa a VII-a B
6
4