Petale de lumina Revista Petale de lumina nr. 18 | Page 27

cu, 13 septembrie. Prima zi ca licean începuse. Un nou capitol din viaţa mea avea să debuteze şi să se contureze din acea clipă.. Păşesc voioasă spre tărâmurile misterioase şi nebănuite ale noii instituţii de învăţământ Sute de copii mari şi mici, de clasa a douăsprezecea, a unsprezecea şi chiar noii boboci aşteptau cu nerăbdare în curtea liceului începerea festivităţii de BUN VENIT. Forfota de acolo îmi aducea aminte de primii ani la Şcoala Gimnazială Nr.29 care, fără nicio îndoială, au fost cei mai importanţi ani din viaţa mea. Îmi amintesc cu drag emoţia pe care am trăit-o intrând în clasa care avea să fie mai târziu cu trecerea timpului un cămin prielnic ce adăpostea o mare familie, consolidată din an în an. Greutăţile şi piedicile care se iveau au fost printre primele încercări care aveau ca menire învăţarea şi maturizarea noastră, chiar dacă erau trecute cu brio sau eşuate, şi-au pus amprenta considerabil asupra noastră. O dată cu trecerea anilor, totul mi se părea mai greu, dar cu totul şi cu totul interesant. Nu pot s-o uit pe doamna dirigintă care prin farmecul dânsei ne-a făcut s-o îndrăgim şi s-o considerăm una din cele mai importante persoane din viaţa noastră. Aceasta ne-a îndrumat şi ne-a ajutat de câte ori am avut nevoie, la greu ne-a fost alături şi ne-a sprijinit, iar, cu timpul, pot spune cu drag că mi-a devenit o foarte bună prietenă. Relaţia care s-a stabilit între dânsa şi colectivul clasei nu a fost una ca dintre elev-profesor, ci una de prietenie şi înţelegere, toate acestea bazate pe un respect purtat reciproc. În plus, aceasta a făcut parte din panoplia celor care s-au îngrijit de formarea noastră, sprijinindu-ne şi învăţându-ne lucruri noi. Toate activităţile au avut ca menire pregătirea noastră pentru o viaţă grea şi plină de neajunsuri şi surprize pe care cu mult efort noi, generaţia nouă, o putem schimba. O dată cu sfârşitul clasei a VIII-a, toate amintirile mă învăluiau şi toate emoţiile tezelor, testelor, notelor mici sau notelor mari mă copleşeau. Cu greu m-am despărţit de „doamna”, dar şi mai greu de colegii mei cu care am petrecut cele mai frumoase clipe. Acestea rămân şi vor rămâne nepreţuite. Mi-e greu însă acum. Aflându-mă aici, sunt pregătită să înfrunt noi greutăţi şi să păşesc încrezătoare spre alt nivel, de-abia acum noi orizonturi se deschid în faţă mea. Discursul a fost unul plin de emoţii şi suspans însă a fost un prilej bun pentru a-mi putea aminti de Şcoala 29 şi de profesorii mult îndrăgiţi. Prima zi s-a terminat cu bine, acum aştept cu nerăbdare să-mi cunosc noii colegi şi profesori. Le urez noilor absolvenţi ai claselor a VIII-a şi viitorilor boboci mult noroc şi mai ales profesorilor care sper să-şi amintească cu drag de noi toţi, multă sănătate şi fericire. De abia aştept să vă revăd! Daniela Paraschiv, actualmente elevă în clasa a IX-a Liceul Teoretic „Emil Racoviţă”, Galaţi 25