Petale de lumina Revista Petale de lumina nr. 18 | Page 23

Aş vrea totuşi să-mi împărtaşesc încă un gând
ca să-mi pun semenii într-o lumină mai blândă. Sunt
persoane, asemenea mie, ce apreciază mult toate lucrurile
despre care ţi-am vorbit. Şi, ca dovadă, o să-ţi dau câteva
detalii despre aşa-numitele “remedii ale sufletului”, cum
Ramses al II-lea consideră bibliotecile. Sunt perfect de
acord, mai ales că acestea constituie şi o poartă spre
civilizaţie, deschisă lectorilor.
Biblioteca Strahov a jucat un important rol în istoria Cehiei, ea conţinând circa 200 000 de
lucrări, 3000 de manuscrise şi 1500 de prime ediţii; una dintre cele mai valoroase piese este o
Evanghelie datând din secolul 9, cu decoraţiuni romane şi gotice.
Biblioteca Colegiului Trinity aparţine universităţii din Dublin, cea mai mare din Irlanda, şi are
aproximativ 4,5 milioanne de cărţi. Printre altele, există şi manuscripte istorice, incunabule sau
tipărituri vechi.
Biblioteca Congresului American îmbracă 530 mile de rafturi, fiind cea mai mare instituţie de
cultură din lume, ce deţine 128 de milioane de publicaţii.
Desigur, trebuie să amintesc biblioteca unde eu îmi găsesc refugiul de multe ori, o institutie
atât de importantă, “V. A. Urechia”. Casa cărţilor din oraşul meu, ce poartă numele cărturarului V.A.
Urechia, sărbatoreşte în luna noiembrie a acestui an 120 de ani de la înfiinţare! Mi-aş dori să mai
dăinuiască încă pe atât, pentru conducerea pe drumul cunoaşterii a strănepoţilor noştri!
Însă, încă o problemă mi se strecoară în minte şi simt nevoia să o dezvălui. Simt că publicaţiile
contemporane se indepărtează din ce în ce mai mult de adevărata valoare a carţilor. Monotonia
tehnologiei ia încet-încet locul sentimentelor. Şi astfel nu voi mai vedea acea lumină în ochii oamenilor
ce discută despre operele literare, ca aceea din ochii părinţilor mei. Locul autorilor de seama din
literatură este luat de cei care scriu numai pentru a amuza lumea sau pentru a-şi exprima ideile
ştiinţifice sau ipotezele cu privire la subiecte reci, stinse...Astfel, se pierde acea valoare expresivă a
cărţilor şi, odată cu ea, importanţa lor. Însă aceasta este o problemă care cu greu poate fi învinsă, mai
ales că majoritatea adolescenţilor nici măcar nu citesc, dar să mai conteze şi tipul de lectură.
Cum aş putea să ajut eu? Aş putea să planific cu profesorii de romană dezbateri de cărţi
celebre la care să participe diverşi autori, redactori, compozitori care să dăruiască puţin din pasiunea
lor şi celor care nu înţeleg adeărata valoare a cărţilor. Poate părerile oamenilor de cultură le vor
schimba calea şi îi vor îndrepta spre ceva mai bun.
Mă simt mai bine acum că am împărtăşit aceste lucruri şi sper că se va schimba ceva în viaţa
mea de mâine, că vor veni acele vremuri când lumea întreagă va începe să redescopere lumea magică a
cărţilor pentru că numai aşa te poţi bucura de viaţă.
Gânduri împărtăşite de eleva Lorena Taivan, clasa a VIII-a C
21