Petale de lumina Revista Petale de lumina nr. 18 | Page 22

Azi am avut o zi grea şi cred că a fost dificilă din cauza prietenilor, dacă se
pot numi aşa. De ce spun asta? Pentru că eu am venit cu ideea de a merge la
bibliotecă şi toată lumea a început să râdă. M-am simţit îngrozitor dar am
fost şi foarte confuză, însă nu cred că a observat cineva cât de suparată am fost,
erau prea preucupaţi de jocurile lor de pe ipod….
Eu merg pe principiul:
“Dreptul la lectură este dreptul la civilizaţie”
Ştiu că tu mă asculţi şi, de aceea, vreau prin intermediul tău să îmi arăt încă odată acest lucru.
În primul rând, numai citind poţi afla adevăratul trecut al poporului din care faci parte. De
exemplu, astăzi am fost la sala de lectură. Nu îţi imaginezi ce mândră sunt de strămoşii mei. Cât de mult
s-au luptat pentru libertatea lor pe care noi astăzi nu ştim să o preţuim. Dar unii nici nu ştiu câte batălii
crâncene a trebuit să poarte pentru a fi propriii stapâni pe aceste meleaguri. Ce le pasă lor atât timp
cât e din trecut? Şi trebuie să mai şi citească. Ce plictiseală! Dar nu e aşa! Cum să spui că eşti român şi
să nu ştii, de exemplu, despre bătăliile daco-romane din 101-102 şi 105-106. Şi azi am citit despre
Herodot care descria dacii ca fiind cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci. Dar nu e vorba numai de
istorie. Citind, învaţând din cărţi, cunoşti ţara în care trăieşti, cunoşti neamul tău, locurile importante
de vizitat, munţii, oraşele. Fară să lecturezi, să te informezi nu poţi afla toate aceste lucruri şi multe
altele de care eu nici nu am habar. Necunoscându-le, eşti ca un pom fără rădăcini.
Şi cum să nu-mi pese, când văd colegii rupând pagini din cărţi?
Pagini pe care ar putea exista întreaga viaţă a unui om: toate trăirile, bucuriile, spaimele şi toate
speranţele, se risipesc atunci când zboară prin clasă sub formă de avioane de hârtie.
Cum ar fi oare ca ei să îşi lase mândria şi să se exprime sincer, cu adevarat măcar o dată în viaţa,
iar apoi strănepoţii lor să batjocorească aceste scrieri?
Este normal să preţuim până şi o hârtie pentru că este calea de transmitere
a comorii strămoşeşti. Spre exemplu, o altă civilizaţie ce mă uimeşte chiar şi acum
este cea egipteană. Cu câtă măiestrie îşi procurau papirusurile, pentru că erau
conştienţi de unele greşeli înfăptuite ce nu trebuiau repetate, sau, din contră, de
descoperiri revoluţionare ce trebuia a fi cunoscute!
Închipuieşte-ţi numai cât de greu era să realizeze acest tip de hârtie.
Am aflat că se obţinea prin lipirea a circa 20 de foi din măduva plantei
numite trestia de hârtie! Foile erau aranjate în straturi alternative, aliniate
vertical, apoi orizontal. Fâşiile erau apoi acoperite cu in şi bătute cu un ciocan de
lemn. La sfârşit, papirusul era lustruit cu o piatră. Şi toate acestea, plus modul în
care a evoluat hârtia în zilele noastre, doar pentru a fi desconsiderate prosteşte....
Ce păcat!
20