Petale de lumina Revista Petale de lumina nr. 18 | Page 16

Pe când prima frunză cade din aşternutul crengilor, o baladă lentă, melancolică şi pe alocuri tristă este
pornită de orchestra cerului. Mă uit fascinată la limita dintre vară şi toamnă ce împarte copacul. Însă stând
aşa şi privind îmi dau seama că toamna şi instalat caravana.
Acest cântec liniştitor are şi părţi mai vesele, însă peisajul întunecat şi mohorât nu mă lasă să ma bucur de
ele. Vara s-a rătăcit deja departe însoşit de zboruri de păsări, fluturi coloraţi şi insectele ei. O stare de tristeţe
mă cuprinde când mă gândesc la toropeala verii pe care o voi simţi din nou abia la anu... Însă balada toamnei
m-a relaxat odată cu venirea Lunii şi apariţia stelelor.
Cerul era întunecat ziua, plin de nori, dar acum stelele se puteau vedea foarte clar pe bolta cerească ce mă
veghea. Eram pur şi simplu cufundată în şumea stelelor, încât nici un ropot nu mă putea deranja. Deodată, o
lumină puternică traversa văzduhul împreună cu alte două. Balada s-a întristat cântând nişte note grave de
pian. Abia atunci mi-am dat seama ce se întâmpla. Acele lumini încântătoare erau stelele căzătoare care au
deschis magia nopţii de toamnă.
Somnoroasă, m-am aşezat pe trunchiul umed şi rpimitor al unui copac. Balada s- a transformat într-un
cântec de leagăn şi am adormit în aceea mirifică atmosferă. Ceva tare mi-a lovit capul, trezindu-mă din somn.
M-am uitat în sus şi am văzut ce se întâmplase. Ultima castană din castanul sălbatic m-a trezit. Soarele era pe
cer, însă lumina fără nici o putere. Un vânt rece a suflat peste pătura de frunze. Balada toamnei nu mai
cânta, iar acest lucru mi-a dat un indiciu. Toamna era deja departe, iar sora ei a înlocuit-o.
Apoi am văzut iarna cocoţată pe copac, ce-şi torcea fuiorul de fulgi imaculaţi. Un alt cântec începu, însă
aceasta este altă poveste.
Balada Toamnei m-a adormit tot anotimpul, pierzând frumuseţea ei. Lumina soarelui de vară m-a orbit,
astfel încât nu am mai putut vedea cum toamna îşi cântă viaţa.
Teodora Ursoiu, clasa a VII-a D
În cadrul concursului Naţional de Fotografie
Document “IPOSTAZE ETNOGRAFICE”, ediţia
I, Galaţi 29 septembrie 2010, organizat de Centrul
Cultural “Dunărea de Jos”, eleva Taftă Silvia
Andreea a obţinut premiul al II-lea cu lucrarea
“Cazan cu ţuică”.
14