Marc Prensky îi și numește pe elevi „digital natives”.
Aceștia sau născut în această lume digitală,
folosesc de mici instrumentele de comunicare
modernă, spre deosebire de profesori, numiți „digital
immigrants”, care au făcut mai târziu cunoștință cu
noile tehnologii .
Marc Prensky subliniază faptul că profesorii și
procesul educațional trebuie să se adapteze la noile
realități. Majoritatea celor implicați în procesul de
învățământ (elevi, profesori, părinți) sunt de acord cu
acest lucru. Și eu sunt de acord, de aceea nu voi
insista. Pe această temă sau scris nenumărate cărți
sau articole vă invit să le citiți. Dar vreau să prezint
un aspect, poate nu cel mai important, dar cu
siguranță des întâlnit al acestui „conflict” între nativi
și imigranți.
Uneori elevii întreabă la oră: la ce îmi folosește ceea
ce îmi predați? Își argumentează întrebarea: dacă
voi căuta pe laptop sau pe smartphone găsesc
aceste date. Găsesc formulă pentru aria
patrulaterului, am instalat dicționar online pentru
cuvintele englezești, în 10 secunde găsesc capitala
oricărui stat, descarc în 2 minute implementarea în
C al oricărui algoritm. Și exemplele ar putea
continua. Cu aceeași întrebare sa confruntat și
Harold Finch, interpretat de Michael Emerson, eroul
principal al serialului Person of Interest. Întrunul din
episoade Harold, pentru a prinde un răufăcător,
devine profesor de matematică întrun liceu din New
York și trebuie să le vorbească elevilor despre
numărul π (pi) . Prima reacție a elevilor după
prezentarea titlului lecției a fost indiferența totală, dar
la insistențele profesorului o elevă a întrebat la ce ne
folosește nouă acest număr? Răspunsul lui Harold a
fost genial: „pi este egal cu 3,14. și acesta este
numai începutul. Dacă voi calcula valoarea
zecimalelor, acestea vor continua la infinit, nu se vor
repeta niciodată. Asta însemnă că acest șir de
zecimale conține orice alt număr: data ta de naștere,
combinația lacătului de la dulap, numărul de la
asigurarea socială, toate se află acolo undeva. Și
dacă transformi numerele în litere vei obține toate
cuvintele care au existat vreodată, în orice
combinație posibilă; prima silabă pe care ai spuso
ca și copil, numele ultimei iubiri, întreaga poveste a
vieții de la început până la sfârșit, tot ceea ce vom
face sau vom spune; toate posibilitățile infinite ale
lumii se găsesc în acest mic cerc. Acum, ce vei
face cu această informație sau la ce îți va folosi
depinde de tine.”
Aproape același lucru ma întrebat un elev de clasa
a XIIa când stabileam temele de atestat. La ce îmi
folosește să dau atestatul? Eu nu am avut un
răspuns genial ca Harold Finch. Am răspuns cu
banalul „dacă nu vrei, nu ești obligat săți dai
atestatul”. Totuși, peste câteva zile elevul a venit și a
spus că dorește săși dea atestatul. Ulterior am aflat
că șia schimbat dorința la insistențele și presiunile
unei alte persoane. Dar acest lucru nu are impotanță
pentru povestea noastră, vreau doar să subliniez că
nici când a solicitat tema de atestat nu era convins
că îi va folosi la ceva. Chiar fără prea mare
entuziasm a început să lucreze și a reușit să facă o
lucrare decentă. Singur, exceptând un minim ajutor
din partea mea, a construit ceva. Nu a revoluționat
lumea IT, nu sa îmbogățit pe urma softului realizat,
a creat doar un soft folosind Visual C#. La susținerea
lucrării (pe atunci profesorii veneau de la alte școli
trimiși de Inspectoratul școlar), unul din evaluatori a
exclamat: ce program (soft) fain! Și atunci am văzut
cum elevul se luminează la față și zâmbește
mulțumit. Acel zâmbet a fost neprețuit. Pentru toate
celelalte poate că există net sau smartphone.
De atunci elevul respectiv a terminat facultatea și
lucrează la o firmă de IT. Dacă ia folosit la ceva
atestatul? Nu știu. Dar pentru cei interesați vă pot
oferi adresa lui de email săl întrebați personal.
Prof. LUKÁCS SÁNDOR
[email protected]