8
LOGO times - septembrie 2014
Arta stradală între
Foto: MIHAI DAN
Adesea, prea obosiți sau prea îngândurați trecem pe stradă fără să vedem
sau să auzim arta ce stă chiar lângă
noi. Artiștii sunt adesea rău văzuți,
huiduiți sau chiar li se interzice să-și
arate operele, chiar dacă este vorba de
artă vizuală sau auditivă.
De ce? Încă din trecut, consumul de
droguri sau originea lor etnică și socială (Jean-Michel Basquiat) sau familiaritatea cu cluburile de noapte (Keith
Haring) și afinitatea subculturii muzicale, explică reputația dubioasă a artei
stradale. Primii artiști de acest gen
sunt cei care, neavând acces la galerii,
decid să-și expun lucrările în văzul tuturor. Astfel, gestul lor are o semnifi-
cație protestatară, iar spațiul public
este un câmp de negociere.
Ca orice alt adolescent, străbat destul
de des străzile centrului orașului și observ că mulți sunt cei care îi consideră
pe cântăreți doar simpli cerșetori, însă
eu încă cred că aceştia sunt împinși de
dragostea pentru artă și de dorința de
a o împărtăși cu toți ceilalți. Câți dintre
noi am avea curajul să cântăm în fața
unei mulțimi fără nicio reținere?
Depășind aspectele superficiale, arta
stradală e până la urmă o artă, trebuie
să o lăsăm să ne inunde și să scoată la
suprafață calmul interior și zâmbete.
LOREDANA PAVEL
Artă pentru toţi
pag. 1 / Şcoala de Arte Francisc Hubic
vizeaza cerințele populației din zonă:
păstrarea valorilor tradiționale și nu
numai, stimularea creativităţii şi talentului, învăţarea şi promovarea meşteşugurilor şi îndeletnicirilor tradiţionale,
cultivarea valorilor creaţiei populare
dar și a celor contemporane.
Şcolile de arte sunt instituţii de tradiţie
şi au o vechime de 80-100 ani în domeniul învăţământului artistic; la Oradea,
Şcoala de Arte Francisc Hubic a fost înființată în 1925. În școlile de arte se regăsesc V