6
LOGO times
Mai mult noroc decât minte
REPORTER: A venit cineva sa te ajute?
DAMARIS POPA: Da, au venit prietenii
mei si m-au ajutat sa imi revin, eu
nestiind ca mi-am spart capul i-am rugat sa vina cu mine sa ma spal pe fata;
cand prietenii mei au auzit asta, in acel
moment, mi-au spus ca au chemat ambulanta.
REPORTER: Cum au decurs lucrurile
dupa accident?
DAMARIS POPA: Au venit trei salvari si
o masina SMURD am fost tinuta 40 de
minute pe jos pana cand au ajuns
masinile. In salvare doctorii imi puneau
multe intrebari sa vada daca sunt constienta, am raspuns la toate intrebarile
dar nu stiam ce se intampla cu mine.
Doctorita mi-a spus ca am o plaga la
cap si ca voi fi dusa la spital pentru ingrijiri medicale.
REPORTER: Ce ti-au spus medicii?
DAMARIS POPA: Doctorii vorbeau intre
ei ca nu voi reusi sa supravietuiesc
foarte mult timp, dar cand am ajuns la
spital m-au cusut la cap, mi-au facut
film la cap iar atunci si-au dat seama ca
imi este craniul crapat. Experienta in
spital nu a fost neplacuta, deoarece am
avut alaturi de mine familia, prietenii
iar asta m-a ajutat foarte mult sa trec
peste toate.
Eu cred ca in aceea zi am avut mai mult
noroc decat minte.
DAMARIS POPA
In data 30 mai 2012 a avut loc un
episod dramatic din viata colegei
noastre, Damaris Popa, care a suferit
un accident grav. Colega noastră a
fost de acord sa ne raspunda la cateva
intrebari.
REPORTER: Damaris, cred ca toti din
scoala am auzit de accidentul tau,
insa suntem curiosi sa aflam mai
multe detalii de la tine. Ce te-a determinat sa te urci pe motocicleta?
DAMARIS POPA: Din copilarie am fost
pasionata de viteza, adrenalina si motoare, de aceea atunci cand am vazut
ca respectivul baiat are motor, mi-am
zis: „De ce sa nu incerc?”, insa nu m-am
gandit la urmari. M-am intalnit cu acel
baiat in fata scolii noastre si l-am rugat
sa ma duca putin cu motorul. Prima
tura in jurul scolii a decurs bine, insa a
doua tura care a fost pe strada Iancu
de Hunedoara nu a decurs tocmai bine.
Eu din neatentie si din dorinta de a ma
duce cu motorul, nu am sesizat ca el nu
mi-a dat casca si nici nu l-am intrebat
daca are carnet de conducere.
REPORTER: El nu ti-a atras atentia
asupra faptului ca nu detine carnet de
conducere?
DAMARIS POPA: Nu, daca imi spunea,
nu mergeam cu el.
REPORTER: Dar totusi baiatul ce a
patit?
DAMARIS POPA: Baiatul a fost foarte
speriat in ziua accidentului, doctorii au
inceput sa speculeze ca va ramane paralizat, dar in final nu a patit nimic .
REPORTER: Din cate am auzit, ti-ai
spart capul cazand pe niste bolovani;
iti mai aduci aminte?
DAMARIS POPA: Imi aduc aminte cate
ceva, insa nu totul, imi aduc aminte ca
mergeam cu o viteza foarte mare, iar la
un moment dat roata motorului a frecat bordura, am fost aruncata la 4 m
distranta; in acel moment am inchis
ochii si eram sigura ca am sa mor.
Imi mai aduc aminte cum m-am ridicat
de jos si mi-am pus mana la cap, eram
toata de sange pe fata, pe haine, pe
maini.
REPORTER: Ce sfat ne dai noua cititorilor si celor care sunt pasionati de
adrenalina si motoare?
DAMARIS POPA: Sfatul meu pentru toti
cititorii si celor pasionati de motoare
este acela de a se gandi de doua ori inainte de a face ceva.
Eu cred ca Dumnezeu a ingaduit acest
lucru pentru a ma linisti in privinta
vitezei si ii multumesc ca am putut
trece cu bine peste toate obstacolele
intalnite.
REPORTER: Damaris, ne-a facut
placere sa te ascultam, iti multumim
ca ne-ai raspuns la toate intrebarile,
iti dorim tot binele din lume!
a consemnat ANDREEA PAŞCA
Până şi viaţa
este un viciu
O obsesie fizică sau psihică, o pasiune,
un defect psihic cu o anumită
înclinaţie, o plăcere, dependenţe, totul
se rezumă la un singur lucru si anume
viciile. Ce sunt viciile mai exact?
Fiecare om are un viciu, am auzit atâţia
oameni care spune-au „Eu nu sunt un
vicios, nu fumez nu consum droguri, nu
beau alcool!”, faptul că nu faci nimic
din cele enumerate mai sus asta nu înseamnă că nu esti un vicios.
Fie că esti dependent de droguri, colecţionezi timbre, tragi 3-4 ore de fiare
intr-o sală de fortă, fie ca pui ierburi in
atlas, te joci ore in şir la calculator, ţii o
undită in mână, fumezi, “vânezi” femei,
mănânci o anumită cantitate de dulce
fără de care te-ai simţi “gol”, indiferent
de activitatea, de obiectul ce îşi
creează o placere fără de care nu ai fi
tu, asta e un viciu. Viciul te poate duce
de la o minimă plăcere la extaz
absolut, uiţi de tot, uiţi de prieteni, eşti
tu, viciul tău si starea de bine. Viciul
unei persoane variază de la om la om,
fiecare regăsindu-se făcând un anumit
lucru, consumând anumite substanţe,
alimente sau chiar citind, cititul, muzica, desenul, iubita, somnul,
intunericul, apa, totul reprezintă un viciu. Viciile nu ţin cont de starea socială,
fiecare ne naştem cu un viciu, îl dezvoltăm, îi permitem sa ne controleze
iar apoi ne bucurăm de el sau ajungem
sa regretăm sau chiar sa ne pierdem viaţa din pură plăcere. Viciile sunt pretudindeni, e imposibil ca un om să nu
detină cel putin un viciu, sexul este un
viciu, faptul că te uiţi la un film şi-ţi
creează un sentiment de plăcere, este
un viciu, viaţa in sine este un viciu. Viciul nu este un defect, nu este o boală, e
o necesiate absolută, fară vicii am fi
doar nişte roboţi. Este extrem de usor
să spui, sunt bun, nu am vicii, si totuşi
ne dăm seama că le avem, unii le avem
in cantitaţi extrem de mari, de la zeci la
sute de vicii, fiecare exprimânu-se si
asociindu-se cu o anumită stare de
spirit, într-un anumit loc, într-un anumit cerc de persoane. Atâta timp cât
cantitatea iti provoaca delicii, ele toate
sunt niste simple vicii, faptul că te îngropi în ceva şi ai uitat scopul, tremurând din cauza lipsei unui lucru sau
unei situaţii, persoane, asta înseamnă
viciul !
Priveşte viciul ca pe un lucru fară de
care nu ai fi tu, nu-l mai reprima, alimentează-l atâta timp cât nu ai de
suferit nici psihic si nici fizic.
CĂTĂLIN DULUŞ