LOGO times
3
Oradea mea – povestea mea, a ta şi a altora
A fost odată ca niciodată… ce frumos
încep poveştile românilor! A fost odată
ca niciodată o cetate – Varadinum – o
cetate de vis şi de vise. A fost odată un
oraş – Oradea Mare – amestec de trecut
şi de viitor, oraşul meu şi al altora.
Eu sunt Ioana şi m-am născut în Oradea.
Am călătorit şi eu prin ţară ca oricine
altcineva, în vacanţe sau excursii, dar de
fiecare dată mă întorceam cu nerăbdare
acasă.
Oradea mea spune o poveste, o poveste
pe care începem să o auzim încă de la in‐
trarea în frumosul oraş, o poveste spusă
de clădiri, statui şi oameni, o poveste
spusă de locuitorii care o trezesc în
fiecare dimineaţă, o poveste spusă de
orădenii molcomi ca orice ardeleni,
mândrii de obiceiurile pe care le per‐
petuează.
Oradea este casa mea, iar unde este casa
mea este şi sufletul meu. Când spun
Oradea spun copilărie, primii paşi făcuţi
pe trotuarul din faţa blocului, prima zi
de naştere, primul zâmbet, prima zi de
şcoală, prima plimbare cu tramvaiul,
primii prieteni, primul profesor, prima
ceartă, prima notă de 10, prima notă de
4, prima iubire… Când spun „Oradea”,
acest cuvând cuprinde toată viaţa mea,
când spun „Oradea” spun „acasă”. Există
ceva care mă va lega mereu de acest loc,
rădăcinile mele sunt înfipte în strada
Constantin Noica din „micul Paris” şi nu
mi le voi smulge de aici niciodată, pen‐
tru că altfel mă vor duce „vânturile, val‐
urile”…
Oradea mea este vie. De la începutul sec‐
olului al XI-lea şi până azi ea a supravie‐
ţuit tuturor invaziilor şi ocupaţiilor
străine, fie că au fost tătare, turceşti, fas‐
ciste sau horthyste. Oradea mea nu şi-a
pierdut spiritul şi nici nu îl va pierde vre‐
odată deoarece este un oraş care va trăi
etern. Oradea mea este vie, Oradea mea
trăieşte şi văd acest lucru în ochii oame‐
nilor de pe stradă care nu şi-au pierdut
strălucirea chiar dacă au plâns o viaţă în‐
treagă în locul lor natal unde au găsit
ceea ce şi-au dorit.
Oradea mea a fost numită nu demult
„capitala verde a României”. Vino la
Oradea dacă îţi doreşti să respiri aer cu‐
rat! Acest oraş este plămânul ţării noas‐
tre. România respiră prin Oradea. Ce
poate fi mai plăcut decât o plimbare pe
malul Crişului Repede la umbra sălciilor,
în bătaia uşoară a unui vânt primăvăratic
cu o pungă de pufuleţi sau o felie de
pâine gata pentru a hrăni lebedele abia
întoarse din ţările calde?
Vino la Oradea pentru vacanţe fără sfâr‐
şit! Vino la Oradea şi vei putea face o
plimbare prin împrejurimi, în Băile Felix
sau 1 Mai într-o după amiază însorită de
vară, lacul cu nuferi din Băile Felix fiind
unic în Europa. Apa termală din cele
două staţiuni poate oferi un tratament
special pentru reumatism, iar spa-urile şi
ştrandurile sunt un loc inedit de
relaxare. Izvorul tămăduitor, atestat încă
din anul 1000, strânge în fiecare an mii
de turişti, nerăbdători să se scufunde în
apele magice care îi pot vindeca.
Dealul Calvaria, cunoscut în ziua de azi
ca dealul Ciuperca, găzduieşte în fiecare
an cu ocazia sărbătorilor pascale eveni‐
mentul prin care greco-catolicii refac
drumul parcurs de Iisus pe Golgota,
Mântuitorul fi ind interpretat cu
măiestrie de un tânăr. Demult exista pe
deal şi o bisericuţă, care însă a fost dis‐
trusă în perioada comunistă. Această
biserică avea acoperişul de forma unei
ciuperci care îi dă numele dealului din
ziua de azi, fiind preluat ulterior şi de
restaurantul care se află acum pe locul
bisericii dărâmate.
Oradea mea este un model atât de
coabitare interetnică, românii, maghiarii,
evreii, rromii, germanii convieţuind aici
de secole, cât şi de coabitare interconfe‐
sională. Orădenii, credincioşi, duc o via‐
ţă în ştirea lui Dumnezeu. Biserica orto‐
doxă cu Lună, unică în lume pentru cea‐
sul solar, mecanismul ei care arată fazele
lunii, Bazilica Romano-Catolică care
adăposteşte o parte a degetului Sfântului
Ladislau, sinagogile evreieşti, celelalte
biserici ortodoxe, catolice, reformate sau
de alte confesiuni fac din Oradea un al‐
tar la care duminica se închină mii de
credincioşi.
Proteja