LOGO paper
11
Fata româncă de la Saint Jo
cand am mers la scoala am avut trei
amici: Pierre, Pauline si Manon, care mau ajutat sa invat toata aceste lucruri
noi despre scoala din Franta. (P.S. Ei
merg la scoala doar patru zile pe saptamana, deoarece miercurea este liber.)
SARA VESE
Sara Vese este eleva in clasa a 9-a D,
la profilul Stiinte ale Naturii. Aceasta
mi-a acordat un scurt interviu, care
are la bază plecarea ei in Franţa si experienta acumulata la şcoala Collége
Saint Joseph. SARA VESE
SARA VESE: Am avut ocazia sa locuiesc
in Franta. De obicei merg acolo pe perioada vacantei de vara, timp de trei
luni, dar am mers de cateva ori si in
timpul vacantei de iarna. Merg acolo
deoarece matusa mea s-a mutat cu familia. Cel mai mult am stat acolo trei
luni. Dar de obicei merg pe o perioada
de două luni si putin vara, iar daca
merg iarna stau doar două saptamani.
M-am adaptat foarte repede la stilul de
viata din Franta. Nu am avut probleme
cu adaptarea pentru ca o parte importanta din familia mea era acolo si datorita lor adaptarea a fost mult mai
usoara.
Oamenii de acolo m-au primit cu drag
si se comporta frumos cu romanii. Stiau despre Romania, despre Carpati,
despre Contele Dracula si intodeauna
au spus ca e o tara frumoasa. Si ei au o
comunitate de francezi care sunt infratiti cu o comuna din Romania si fac
schimb de experiente culturale.
Am avut deosebita placere sa frecventez cursurile de la Collége Saint
Joseph. Am vrut sa merg la o scoala din
Franta sa vad cum decurg orele si sa invat ceva nou, ceea ce s-a si intamplat.
Am avut un program destul de incarcat
pe timpul scolii. Dimineata trebuia sa
ma trezesc la ora 6 pentru a fi gata pe
7 :10 cand autobusul venea si lua toti
elevii din Le Gué de Velluire, satul in
care locuiam. Pana la ora 8.00, auto-
buzul trebuia sa ia elevii din trei sate
apoi mergeam la scoala. Fiecare clasa
avea un loc special amenajat unde la
ora 8:05 se strangea in sir indian. Nu
aveam voie sa mergem in clasa decât
dupa ce profesorul a venit in fata sirului si ne dădea voie.
La ora 8 :10 fix orele incepeau. Orarul
lor e foarte diferit de a nostru. De exemplu, intr-o zi primele doua ore durau
1 h fara pauza intre ele. Apoi urma o
pauza de 20 de minute, iar ora urmatoare dura 1 h jumatate. Dupa care 5
minute pauza intre ore si mai urma un
curs de 1 h jumatate.
Trebuie sa mentionez ca pe timpul
pauzelor toata lumea iesea afara. Nu
avea nimeni voie sa ramana inauntru.
La ora 12 era pauza de pranz care dura
două ore. Toata lumea mergea la cantina sa manance. Elevii aveau carduri pe
care si le faceau la fiecare inceput de
an si pe baza acelor carduri intrau in
cantina. Eu trebuia sa-mi cumpar
ticket, deoarece nu eram inscrisa la socala respectiva.
Dupa ce terminam de mancat, stateam
in curtea scolii la povesti sau mergeam
la biblioteca cu cativa amici. Cand se
termina pauza de recreere (cum o
numesc francezii), mai urmau doua
ore, fiecare dura 1 h fara pauza intre
ele. Apoi iar 20 de minute pauza iar mai
apoi, ultima ora, era o ora de meditatie
unde puteai sa-ti faci temele si sa inveti
pentru a doua zi, daca aveai ce invata.
La ora 18 :00 toata lumea pleca. Luam
autobuzul din statia de langa scoala,
mergeam pana la statia de la Collége
François Viete. Acolo schimbam autobuzul, iar apoi mergeam acasa.
Trebuie sa spun ca pe toata perioada
Nu stiu daca m-as muta definitiv in alta
tara. Abia am inceput sa-mi traiesc viata, cum s-ar spune, si nu am luat inca
in considerare aceasta optiune. Inca nu
am avut motive sa o iau. Ma gandesc
ca ar fi destul de greu sa ma mut definitiv si sa incep de la zero totul. Aici in
tara am tot ce-mi trebuie – prieteni, o
am pe mama mea, oameni pe care ma
pot baza, dar lipseste o parte din familie , cea plecata in Franta: matusa mea,
unchiul meu , verisorul meu si bunica
mea.
Ca si orice lucru pe care il incepi de la
zero, nu a fost usor. Dar am avut o profesoara foarte buna, cu ajutorul careia
franceza a parut mai usoara si care imi
spunea de fiecare data cand ceva mi se
parea mai greu, poate chiar imposibil,
„nimic nu e imposibil. Daca vrei, poti”.
Pe langa acest lucru, m-au ajutat foarte
mult calatoriile in Franta, unde am facut, practic, franceza intensiv. In satul
in care am locuit cu familia, o femei
mai in varsta, Mme. Jacqueline, pe care
eu o apreciez foarte mult, s-a oferit sa
ma ajute sa invat mai bine franceza, lucru care s-a si intamplat . Cu ea vorbeam doar in franceza. Orele de
franceza erau o reala placere, deoarece
am iubit franceza inca de la inceput si
intotdeauna mi-am dorit sa stiu tot mai
mult.
Am avut multe intamplari, si placute, si
mai neplacute, dar cu siguranta cea
mai memorabila a fost o intamplare
din timpul scolii din Franta. In fiecare
dimineata, la statia de unde luam autobuzul, trebuia sa ma intalnesc cu un
prieten cu care mergeam impreuna,
dat fiind ca mergeam la acesi scoala. El
a avut un rol important in toata aventura mea prin scoala franceza