Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 83

Ploaie
În noapte-adâncă
prin zăvoaie rătăcită,
priveam vrăjit
caleidoscopul suspendat, stelar.
Călcam pe constelaţii,
păşeam imaginar
pe trepte de cleştar,
cu mintea răvăşită
de-atâtea întrebări
fără răspuns;
de-atâta floare neculeasă
din câmpie,
de-atâta zbatere,
zădărnicie,
de-atât mister,
de-atâta nepătruns.
În noapte-adâncă rătăcită
prin zăvoaie,
îmi caut liniştea furată
de cei răi.
Păşesc pe constelaţii
pân’ la Dumnezei.
O ploaie…
trimite, Doamne, prin zăvoaie,
ploaie!

81