Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 74

Ţi-am adunat risipirea
Ştiam că eşti pe undeva
şi peste tot,
dar nu-ţi ştiam de urmă
printre-atâta risipire
şi-a trebuit
din fiecare Evă, să te scot,
să te adun
şi să te recompun în tine.
Avea câte ceva
din tine-orice femeie,
dar nu orice femeie erai tu;
te-am căutat
şi prin câmpiile-elizee;
întregul tău abia acum se refăcu.
E multă linişte;
ucigător de multă.
bătăile din orologiul lumii
nu mai curg;
ecouri mai răzbat,
de moarte ori de nuntă,
în amurg.

72