Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 65

Ea îmi zâmbea.
Tăcea.
Iar loc în lături să te dai, nu era loc.
Şi cum se-ntâmplă-n lumi cu legi pe care nu le ştim,
cu noi dimensiuni,
poate ca cea de lângă noi,
am trecut unul prin altul.

63