Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 64

Eram copil şi…
Eram copil şi culegeam de pe imaş
pasca găinii.
Rupeam şi aruncam învoltul şi din tulpini
făceam un lănţişor pe care îl prindeam
la gâtu’-unei copile pe care o rugam s-o fac
mireasă.
Şi ea se bucura.
Şi îmi zâmbea.
Atât de drăgălaş, că îmi venea s-o-mbrăţişez
şi s-o sărut,
dar mi-era frică să nu-i dispară
zâmbetul şi bucuria şi roşaţa din obraz.
Şi n-am îmbrăţişat-o, şi nu i-am sărutat
obrajii-mbujoraţi de fragedă copilă.
Cum anii vin şi ani se duc,
copila a crescut.
Ne-am întâlnit alaltăieri, din întâmplare,
pe-un drum îngust, îngust de tot;
pe o cărare.
Şi loc în lături să te dai nu era loc.
Tot stând în loc, ne-am amintit de-atunci când
eu voiam s-o fac mireasă.
62