Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 46

Vadul
Mă uit c-un ochi la fata
care trece vadul,
păşind atentă,
cu o bocceluţă-n spate.
Prin cap îmi trece-un gând
de prunc credul;
mă uit în jur.
Pustietate!
Dar eu,
cum sunt băiat binecrescut
şi ruşinos,
când pomenesc de fete,
am alungat din mine
gândul cel urât,
dar tot priveam la fată
printre degete şi pe-ndelete.
Mă captivase
până-n profunzime
peisajul
cum fata-şi ridica rochiţa
înc-oleacă.
Simţeam
cum îmi plesneşte
de ruşine-obrazul,
că… dacă i-o intra-n rochiţă apă?
Mai către mijloc,
apa s-adânceşte
şi cum se face apa
mai adâncă,
44