Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 37

Păcat de dor
Am făcut-o boacănă,
părinte,
ori de oaie,
cum vrei să îi spui;
am greşit,
călcând în cele sfinte
şi în cele sufleteşti,
al dracului.
Azi, pe când eram în luncă
de aiurea,
se ducea
s-aducă apă din izvor
o fată.
Eu i-am stat în cale;
ea…
a stat şi ea
şi mi-a spus
că vrea să fie sărutată.
Dacă vrerea ei
a fost aiasta,
ce puteam să fac
să nu par pămpălău!?
chiar atât de grea o fi
năpasta?
Zi şi dumneata, părinte,
e atât de rău?

35