Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 33
Romantică
Cu mâna ta plăpândă de copilă,
îmi mângâi fruntea gata să se-aprindă,
iar eu, în stângăcia mea proverbială,
îmi las în voie braţele să te cuprindă.
Îţi ţin în braţe trupul strâns de mine
şi îţi aud tot tremurul fiinţei tale;
aş vrea să-ţi spun cât mi-e de bine,
dar simt cum braţele-ţi se lasă moale
şi te afunzi în iarba necosită încă,
lăsându-te în voia dulcelui sărut,
când, deodată, toate păsările-n luncă
au amuţit ori doar mi s-a părut.
Ce dulce eşti copilă, tu, fecioară,
ce bine-ţi şade în rochiţa diafană!
eşti ca o floare la-nceput de primăvară
şi ca o şcolăriţă, sprintenă codană!
31