Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 16
Şi: „Vreau să înţep cerul,/să curgă peste mine o picătură de
albastru./M-am obişnuit cu albastrul ochilor tăi,/iubito,/şi nu pot
trăi/fără sete de albastru.”/ (O picătură de albastru)
Dacă: „Tu eşti fata după care/am plecat prin risipire/să te
caut, să te-adun./Tu eşti fata ce-am găsit-o/’n căutarea regăsirii .”
(Tu eşti fata),
atunci: „Aruncă-mi draga mea,/aruncă-mi pe sicriu/un bulgăre de
poezie!//În loc de lutul greu/şi lipicios ca un limax,/ca o
năpârcă,/aruncă-mi tropi/şi rime, şi măsuri, şi ritmuri.//Aruncă-mi,
draga mea,/un bulgăre de poezie/să se sfârâme-n tropi,/dar mai ales
într-o metaforă/obscenă - moartea mea!//Să crească muşuroiul
dolofan;//mormântul - el /-mormântul meu.”/ (Bulgăre de poezie)
Conchizând lapidar: „Eu te iubeam din viitor,/când încă nu
erai născută,/pe când în tine nu era,/ nici dor, nici taină, nici
ispită.//Din destrămări te-am adunat,/în suflet să-mi sădeşti
credinţă;/mi-ai fost menire, gând, păcat/şi puntea înspre nefiinţă./Eşti
cel dintâi şi ultim suvenir;/erai, ai fost şi încă eşti/un verb ajutător ce-l
foloseşti/în zicerea aceea-a lui Shakespeare.” (Verb auxiliar)
Şi pentru că ireversibil şi prea repede, şi prea nedrept,
ajungem şi moşnegi, cu ochelari din sârmă ruginită şi betegi, Carpae
Diem!: „Mai las’, iubito, să închid fereastra/să sechestrez un univers în
noi,/să simt a magmei scurgere-n şuvoi/să fie-ntreg potopu-n noaptea
asta.//Prin noi, fluid universal să curgă,/să se pogoare din senin
fortuna,/să se ogoaie-n linişte furtuna,/ca liniştea de după…să se
scurgă./
(Liniştea de după furtună)
Pretext pentru „a o face pe poetul?”: „Deschide larg fereastra ce-am
închis-o/s-ascult cum pacea curge-n univers,/să-ţi recitesc poema
într-un vers/ce pentru tine dinadins am scris-o.” (Ibidem)
De facto: „Te ştiu şi după vorbă, mers, ispită, glas duios,/din
visele-mi tăcute, frustrate de cuvinte;/nu ştiu de ai fost, ori demon, ori
angel, mai ‘nainte,/dar ştiu c-ai fost şi încă eşti un vis în vis frumos.”
(Te ştiu)
14