Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 118

Te ştiu…
Te ştiu şi după vorbă, mers, ispită, glas duios,
din visele-mi tăcute, frustrate de cuvinte;
nu ştiu de-ai fost, ori demon, ori angel, mai ‘nainte,
dar ştiu c-ai fost şi încă eşti un vis în vis frumos.
Contemplu reflexiv, ca prin fereastră, trupu-ţi de vestală
- măiastră dăltuire de Rodin, - eden ori poate iad - ,
admirativ, cum de pe tine veşminte de mistere cad
şi cum lăuntricul subliminal nu-ţi este o greşală.

116