Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 103

Măi gropare! Măi gropare, măi gropare, sapă-mi groapă neadâncă, ţărnă mai puţină-mi pune; adu-mi brazdă de prin luncă, peste mine de-o aruncă. Mai în faţă, sapă, sapă, până să n-ajungi la apă, să aud de-afară tril, să-i aud mândruţei paşii, cum s-apropie apaşii… oare de ce vin tiptil? Şi la cap, şi la picioare, pune-mi floare,- mătrăgună că din dragostea mea mare, jumătate-a fost nebună; jumătate-a fost furtună. Poţi să-mi scrii pe cruce-o glumă, dacă-ţi arde şi de glume; voi păstra secretu-n humă, jur, la nime nu te-oi spune, măi gropare, măi nebune. Poţi…, dar ce nu poţi să faci când eşti slobod,- teleleu!? poţi să fluieri şi în draci, dacă-ţi vine, pe când eu… ce n-aş face-n locul meu! 101