Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 103
Măi gropare!
Măi gropare, măi gropare,
sapă-mi groapă neadâncă,
ţărnă mai puţină-mi pune;
adu-mi brazdă de prin luncă,
peste mine de-o aruncă.
Mai în faţă, sapă, sapă,
până să n-ajungi la apă,
să aud de-afară tril,
să-i aud mândruţei paşii,
cum s-apropie apaşii…
oare de ce vin tiptil?
Şi la cap, şi la picioare,
pune-mi floare,- mătrăgună
că din dragostea mea mare,
jumătate-a fost nebună;
jumătate-a fost furtună.
Poţi să-mi scrii pe cruce-o glumă,
dacă-ţi arde şi de glume;
voi păstra secretu-n humă,
jur, la nime nu te-oi spune,
măi gropare, măi nebune.
Poţi…, dar ce nu poţi să faci
când eşti slobod,- teleleu!?
poţi să fluieri şi în draci,
dacă-ţi vine, pe când eu…
ce n-aş face-n locul meu!
101