Aripi de lumina, 14(22) – 2017-2018
Viața pe o insulă
Premiul al III-lea
Toma Constantin Rafael, clasa a IV-a A
Henry trăia într-un oraș foarte aglomerat. Periodic, îi plăcea să evadeze și să plece cui
iahtul său pe mare. Era pur și simplu îndrăgostit de mare.
Într-o vară s-a hotărât să navigheze pe mare. Îi plăcea să facă totul pe cont propriu și a plecat
singur, doar el și iahtul său.
Câteva zile totul a fost minunat! Făcea plajă, înota sau se scufunda în adâncuri. Acolo, priveliștea
era mirifică: corali de diferite forme încântătoare, pești mari, mici, fosforescenți, multicolori…
Într-o zi, Henry s-a trezit dis-de-dimineață, și-a pregătit micul dejun și dorea să plece spre
insulele care se zăreau la orizont. Tocmai când ridica ancora a observat câțiva nori negri care se strângeau
în depărtare. În jumătate de oră cerul deveni plumburiu. A început ploaia. Picăturile curgeau fără
încetare. Parcă se rupseseră norii în milioane de particule. Vântul era din ce în ce mai puternic. Valurile
din ce în ce mai mari aruncau apă peste bordul vasului. A încercat din răsputeri să redreseze vasul de
mai multe ori, dar acesta se lovea de valurile puternice și scârțâia din toate încheieturile. La un moment
dat, un val imens a răsturnat iahtul și totul s-a întunecat în jurul său.
S-a trezit după ceva timp pe nisipul auriu al unei plaje. Razele soarelui îi ardeau ochii. S-a ridicat
și a privit spre mare. Era liniște. Din loc în loc pluteau diverse obiecte de pe iahtul distrus.
La câțiva metri de plajă, se întindea o priveliște de nedescris: palmieri imenși, covor de iarbă și
flori de toate culorile. Cu siguranță erau multe vietăți acolo! În acel moment, și-a dat seama că nu-i va
fi ușor singur în acele locuri necunoscute. Va trebui să supraviețuiască până când va trece un vapor și va
fi salvat.
Deoarece se apropia seara, s-a gândit să-și facă un adăpost. A pornit în căutarea lemnelor.
Strânsese deja lucrurile de pe iaht care plutiseră ceva vreme pe mare.
A construit o colibă din lemne groase pe care le-a legat la capete cu sfoară. A acoperit-o cu frunze
de palmier. A căutat cremene și a aprins un foc din bețișoare și frunze uscate peste care, periodic, punea
lemne din ce în ce mai groase. A pescuit pește pe care l-a copt la foc. Seara, târziu, a adormit epuizat.
A doua zi și-a luat câteva unelte și a plecat în recunoaștere pe insulă. A reușit să vâneze câțiva
iepuri și s-a întors la adăpost. Avea provizii pentru câteva zile. Era foarte bucuros!
Zilele treceau, iar Henry supraviețuia. În fiecare zi el vâna, își aducea apă de la un izvor, își
întreținea focul cât de mult putea pentru a fi văzut de pe mare sau de la înălțime, în caz că trece vreun
vapor sau un avion prin acea zonă.
Trecuseră două luni. Henry se simțea din ce în ce mai singur. Dorul de casă îi crease un gol, o
durere lăuntrică pe care o simțea tot mai profund. După alte trei luni, când își pierduse speranța că-l va
găsi cineva, a apărut la orizont un vapor. Văzându-l, a dat repede foc la adăpostul în care-și petrecuse
ultimele cinci luni și a început să se agite pe plaja însorită.
Henry a fost salvat și, după câteva săptămâni, s-a întors în lumea civilizată.
25