Aripi de lumina, 14(22) – 2017-2018
Tenisul-pasiunea mea
Tenisul este unsport jucat fie între doi jucători (simplu), fie între
două echipe a câte doi jucători (dublu). Jucătorii folosesc orachetăpe
bază de racordaj pentru a lovi omingedecauciuc acoperită
cupâslăpestefileu, mingea trebuind să ajungă în terenul adversarului.
Originar dinAnglia, la sfârșitulsecolului al XIX-lea, tenisul s-a
răspândit mai întâi în lumea engleză, în special la persoanele bogate din
clasele superioare.
Tenisul este acum un sport olimpic și este jucat indiferent de
bani, de vârstă, în multe țări de pe glob. Eu practic acest sport de la
vârsta de 5 ani și încă îmi place la nebunie. Totul a început când am
văzut o rachetă într-un magazin cu articole sportive. I-am spus tatălui
meu să îmi cumpere una, iar el mi-a zis ca mă va duce și la cursuri.
De atunci și până acum sunt 6 ani de antrenament, iar în această perioadă am mers la competiții,
am pierdut, am câștigat, am legat prietenii, m-am dezvoltat armonios și m-am distrat.
Nu voi ajunge a doua Simona Halep, dar măcar sunt fericită că fac ceea ce îmi place și că fac
mișcare în aer liber.
Solomon Ana-Daria, clasa a V-a A
Handbalul, un sport de echipă
De-a lungul anilor, am trecut prin mai multe
încercări de a-mi găsi un hobby. Într-un final, am
descoperit că printre puținele lucruri care mă fac fericit
este handbalul.
Pasiunea mea pentru handbal a început încă
de când aveam 10 ani. Prima oară când am pătruns în
sală la primul antrenament de handbal am simțit emoție
și un sentiment plăcut de încredere în mine, totuși îmi
era frică, neștiind ce trebuie să fac. M-am întâlnit cu
domnul profesor care, cu calm și răbdare, mi-a explicat
absolut tot ce trebuie să știu despre handbal. Când am
pus mâna pe minge, mi s-a părut foarte mare și grea, dar, cu timpul, m-am obișnuit.
Au urmat multe antrenamente și meciuri, dar, încet, am avansat considerabil și am reușit în
scurt timp să ajung printre cei mai buni pentru vârsta mea.
Momentan, am rămas printre primii, însă, cu perseverență și multă muncă, mă străduiescsă
mențin acest lucru și chiar să perseverez.
Primul meu meci organizat de școală a fost la Tecuci, unde am câștigat locul întâi.
Bineînțeles că au urmat alte meciuri, pe unele le-am pierdut, pe altele le-am câștigat, însă nu victoria
contează în principal, ci competiția și fair play-ul.
Consider ca acest hobby mă educă și mă ajută să mă mențin sănătos.
Reclaru Ștefan, clasa a V-a A
12