În zorii dimineţii. Mahmureală.
Am intrat în camera fadă. Trupul tău palid se asorta cu pereţii timizi. Stăteai goală pe salteaua
mucegăită ce zăcea în mijlocul încăperii. Goală de haine, goală de expresii. Erai un heruvim într-un univers
atroce. Îmi prelingeam degetele reci pe pielea ta caldă şi fină de culoarea purităţii. Trupul tău angelic se
reflecta în forme diavoleşti în oglinda spartă, formând un puzzle pe care trebuia să-l rezolv. Atâta piele.
Tocurile pantofilor tăi de un roşu mat zăceau în faţa oglinzii. Stăteau tăcuţi ţipându-mi poveştile interzise
de aseară. Prezența ta levita în valuri de parfum. Puteai să fii ce vrei tu. În seara precedentă ai fost şi
doamnă, şi domnişoară. Acum erai indiferentă, blocată în abisurile minţii tale de dementă trăgând
încruntată din ţigară. Când m-am aşezat în genunchi, lângă creştetul tău ameţit, am început să-ţi mângâi
părul aspru. Mi-am înecat faţa în el ca să-i simt mai profund miresmele, căci voiam tot ce ţinea de tine
pentru că erai perfect de imperfectă. Buzele tale diforme şi cărnoase mă purtau în amintiri cu zâmbetele
tale feroce. Rimelul ţi se contura în orbita ochilor tăi, două constelaţii perverse. Voiam în prostie să te
sfâşii, dar păreai aşa casantă, o atingere şi te spărgeai în gemete . Erai feminitate pură, o fiinţa himerică prin
toate imperfecţiuniile tale ce te făceau ideală. Erai poem, sursa tuturor inspiraţiilor, un preludiu dulce-
amărui.
Alesia Maria Istrate, clasa a IX-a E
2.
Poezii
Toți suntem doar clișee,
Otrăvitor
Ni se vând emoții la ghișee.
3.
Plătim prețuri exorbitante
Ne complacem
Pentru sentimente expirate.
În stări deșarte,
Fiind prea liniștiți 4.
Ca să preluăm controlul. În noapte mă pierd,
Ne deschidem aripile Uit să mai cred
Și plutim în culori În mine sau în noi,
Care ne distrag Iau iubirea în convoi
de la sentimentele vagi, Și plec cu ea,
Ce ne-ncearcă sufletul. Ca și când ar fi doar a mea,
Dar e furată,
5.
Timpul mi-l așez,
După bunul plac,
În lipsă de judecată.
Vei fura și tu iubirea
altcuiva.
Sau urlă la mine: E un circuit închis
„Trăiește-mă! Din care nimeni nu s-a
desprins.
Trăiește in moarte,
Oricând e noapte”
Hai să ne-mbătăm cu arome,
Căci ele sunt variate
Precum fostele tale iubiri uitate.
Insist să-mi prezinți ale tale
simptome!
Eu sunt veșnic pregătit
Să îți sar in ajutor
Și, de am să plec mâhnit,
Îmi schimb numele-n vătămător.
Nu dispera!
În clipe care tac,
Trăiește-n nemurire!
De multe ori visez la rai,
Dar de fiecare dată
Am o singură imagine aprofundată;
Noi doi și un ceai.
Bianca Oancea
clasa a IX-a B
4
Și acum știu ce e mai rău:
Tu vrei încă un război
Și, dacă m-arunci în hău,
Îmi iau ceaiul înapoi.
Andreea Irina Veseliu
clasa a IX-a F