Iarna
De vreo două zile încoace
Vremea aceasta nu-mi dă pace
Mă duc la geam seară de seară
Să privesc cum este afară. Poate cade un fulguṣor
Neaua să se aṣeze uṣor,
Să ieṣim la săniuṣ
Colo-n deal, la derdeluṣ,
Tata uṣor mă trezeṣte
De ṣcoală mă pregăteṣte:
-,, Afară iarna a venit
Ṣi visul ṭi s-a îndeplinit!" Pun căciula ṣi fularul,
Îmi iau ṣi abecedarul,
Prin zăpada cea mai mare
Noi ne facem o cărare.
Nu mai sunt un somnoros
Îmi place să merg pe jos,
Să ne batem cu zăpadă
Pe trotuar ṣi nu pe stradă.
Budăi Rareṣ, Cl. a II-a, Înv. Ṣolcă Geta An de an, când o să vii,
Să aduci pentru copii,
Bucurii ṣi fulgi de nea,
Asta e dorinṭa mea!
Prietena mea
În fiecare an aṣtept cu nerăbdare un personaj de basm. Ṣtiṭi voi cine-i oare? Are rochia albă
împodobită cu fulgi de nea, cercei de ṭurṭuri, pantofi de cristal, părul alb ca spuma laptelui. Aṭi ghicit?
E Zâna Iarnă.
Mă vizitează în fiecare an decorându-mi ferestrele cu flori de gheaṭă. Transformă cerul dintr-
un cenuṣiu-senin, într-unul destul de trist, ce plânge cu lacrimi albe. Acestea acoperă oraṣul cu o
plapumă albă ṣi pufoasă, aducând imense bucurii copiilor.
Când eu stau în casă, la căldură, alături de familia mea, prietena mea rămâne afară. Ce milă
îmi de ea! Aṣa că m-am hotărât, împreună cu părinṭii ṣi sora mea, să-i construim un om de zăpadă să
nu mai fie singură. Ea mi-a mulṭumit trimiṭându-mi fulgi pufoṣi de nea ce mi-au sărutat obrajii
îmbujoraṭi.
Noaptea, mi-a apărut în vis, ṣoptindu-mi:
- Îṭi mulṭumesc, draga mea prietenă!
Aṣ vrea să mă transform într-un fulg ṣi, de mână cu prietena mea, Zâna Iarnă, să colind lumea, să mă
rostogolesc peste obrajii copiilor ṣi să fac lumea fericită. Să luminez chipul copiilor triṣti, să ajut
oamenii aflaṭi în suferinṭă, să construim împreună o viaṭă mai bună ṣi mai dreaptă.
-Rămâi cu mine, draga mea prietenă, ṣi nu te speria de razele primăvăratice ale soarelui!
Popescu Riana, Clasa a II-a B, Înv. Ṣolcă Geta
Alb…
Iarna a venit cu pătura de argint, cu cerul sclipitor din care vin fulgi jucăuși și lacul de cristal
înconjurat de copaci de zahăr…
Afară ninge ca-n povești! Chiar dacă e frig, copiii sunt bucuroși să se joace cu bulgări și să
scoată săniile pe derdeluș.Numai noaptea îi trimite în case, nu înainte de a-și face planuri pentru ziua
următoare.
Dar, ce se vede? Un fulg devine tot mai mare .Este Crăiasa Iarnă, cu pantofi de cristal, cercei
de țurțuri, îmbrăcată într-o rochie din fulgi. Deși veșmintele crăiesei sunt reci, inima ei este caldă,
pentru că revarsă asupra noastră bucurie, emoție și încântare!
Plăcintă Alexandra, Clasa a II-a D
19