„Mi-oi fi pierdut mințile!!”
Spre mirarea mea, omul de zăpadă VORBEA!
- Ăăăă da, am văzut, era chiar lângă casa ta.
- Nu mă ajuți!
- Tu mă poți ajuta. Te rog, ridică-mi capul!
- Pinguinescu Apolodor??? Ce ai făcut?! Cum ai ajuns așa?
- Am filmat tot.
- Deci, tu voiai să vii în vizită la mine și totodată să te filmezi cum faci drifturi cu sania ta?
- Exact!
- Iar nasul era de fapt ciocul tău!
- Da!
- Hahaha!
Partea a 4-a- Pădurea Cioroită
Era ora de geografie. Doamna ne vorbea despre găurile negre. Ea a zis: ”Dacă, Doamne-
ferește, găsiți o gaură apărută din senin colorată cu alb și negru, vă îndapărtați imediat!”
ACASĂ: Când m-am culcat, am visat ceva cu niște omuleți ciudați.
WEEKEND: Genial! De când îl așteptam... Când ies afară la joacă, sunt tras și spaghetificat
(există în DEX!) de ceva negru cu alb. Oooo, NU!!! Era acea gaură neagră!! Nu e bine! NU e bine
deloc! Mi se face rău! AAAAAAA!!!
Bu f! Zap! Cad cu fundulețu’ de pământ. Mă trezesc într-un fel de... PĂDURE?? Greu de
spus, cu copacii ăștia ciudați. Este totul negru. Aud ceva care începe să mă urmărescă cu
repeziciune.
Aoleu! Sunt mai mulți!!! Erau ca omuleții ciudați pe care i-am visat.
Gura și ochii sunt albi. Restul, negru. Au dinții ascuțiți. Înălțime de 9 cm, au puterea de a
se teleporta, sunt subțiri, deci se pot camufla ca o foaie. Pot zbura. Nu au degete. Parcă ar fi făcuți
din plastilină. Reușesc să mă ascund... Aaa! Altul. Stai, ăsta este diferit! Parțial la fel, dar zâmbește
(cam înfricoșător).
- Salut! Sunt CIOROI!
- Salut... cred! Ce ziceai că ești?
- CIOROI!
- Haha! OK! Ce sunt ăia?
- Eu, dar turbați! Nu te lăsa prins. Se hrănesc cu energie vitală!
- O parte din ea a fost devorată de ora de sport!
- ĂĂĂ...
- Bun. Cum ies de aci?
- Pleci?
- Da.
-Pot veni cu tine? În locul ăsta nu mă bagă nimeni în seamă, pentru că sunt diferit.
- Sigur că da!
A deschis portalul...
Și uite așa, dragi copii...Asta e povestea unei mari prietenii!!!
Totuși, a fost real?
- Este! spune CIOROI!
- Ce? Citești și gândurile???
- Nu! Tu ai spus-o cu voce tare!
15