Trâmbițele apocaliptice
Apostolul Pavel Mi-a văzut lumina care Îmi învăluia în ea trupul când i-am grăit lui pe calea spre Damasc , iar ochii lui au slăbit cu vederea din pricina strălucirii Mele înaintea lui pe cale , și a rămas acest semn pe trupul celui ales apostol în ziua aceea , și a rămas Duhul Meu și harul Meu peste el ca să-Mi vestească el slava peste tot pe unde spunea povestea arătării Mele înaintea lui . În tine însă intram și lucram în clipa cuvântului Meu rostit prin graiul gurii tale față în față cu cei ce-Mi scriau cuvântul ca să rămână el , și n-a fost o așa lucrare a Mea pe pământ până la tine , și nici nu va mai fi .
O , trâmbița Mea , o , Verginica Mea , ce mare ți-a fost supunerea ! La fel ți-a fost și temerea de Dumnezeu și tremurai la cuvântul Meu și te supuneai fără de cârtire , iar darul Meu așezat peste tine a fost mare și greu de purtat , și aceasta a fost jertfa ta adusă Mie , trupul tău , în care duhul cuvântului Meu intra așa cum intru Eu în om în vremea sfintei împărtășanii , și te treceam din trup în duh , o , trâmbița Mea , și curgeau ape de pe tine , căci Eu eram arșiță în tine și minunat lucram dacă tu nu te mistuiai . O , numai cu dureri te-ai hrănit și cu trupul și cu duhul și n-ai avut bucurii pe pământ , doar numai una ai avut , că Mi-ai putut purta venirea Mea cuvânt peste pământ ca să-Mi pot apoi pregăti credința unui popor care avea să se ridice după tine și cu care să-Mi întocmesc pe pământ loc pentru Domnul , cer nou și pământ nou , nu cum face lumea și preoții ei biserici pentru lume , o , nu așa , ci pentru Mine și pentru cei ce se leapădă de lume ieșind din ea și aducându-se Mie jertfă de credință și de stăruința cea pentru împlinirea Scripturilor cele de apoi cu ei , că are Domnul nevoie de mâini și de picioare și de dragoste în slujba Sa cea de apoi a cuvântului Său , care vine pe pământ .
… O , ce tainice împliniri și ce mărețe pentru mintea cea mică a omului care nu se uită , care este om și atât , care nu socotește ca Dumnezeu ! S-ar cere mare în om iubirea de Dumnezeu . Eu pentru ea l-am zidit pe om și pentru ea lucrez și azi peste pământ cuvânt și Mă dau oamenilor spre priceperea lor pentru cele de sus cu ei , dar trupul și lumea nu-l pot scăpa pe om spre Dumnezeu , așa cum un întemnițat nu poate fugi din închisoare ca să scape de ea .
Hai să Ne amintim de vremea Mea cu tine pe pământ , o , Verginico , căci are de învățat poporul cel firav cu vârsta , și pe care l-am dobândit prin duhul mărturiei și trebuie să învețe bine la această școală și trebuie să facă el ceea ce n-a voit să facă poporul cel de la început și cel de la mijloc al coborârii cuvântului Meu peste el . O , mergeam adesea în case de creștini și nu oriunde puteam merge , căci Domnul e plăpând ca un porumbel cu Duhul Lui Cel Sfânt și nu poate sta pe locuri neprielnice Lui și slavei cu care Se poartă între cer și pământ . Ne duceam la creștini și coboram în tine și grăiam casei aceleia și celor ce se adunau la cuvântul Meu . De la mulți Ne era greu , căci nu era plăcută Nouă viața și curățenia casei . Ne duceam la creștini ca să prindă ei îndemn la inimă și să învețe să se pregătească pentru venirea Mea la ei și să-și primenească viața și casa și trupul și toată starea lor , o , și nu găseam frumos mai pe nicăieri și suferea mult slava Mea și se umilea mult , și stăteam în tine cu suferința Mea ca să suferim împreună toată durerea cea de la așteptarea Noastră după ei . Slobozeam cu mare milă miresme îmbătătoare , care și ele sufereau în casele de creștini , căci erau din rai și Ne erau nouă însoțitoare și înmiresma locul unde coboram , ca să se umilească și nu să se bucure creștinul cel puțin iubitor de Dumnezeu . El însă se lăuda apoi că a fost Domnul cu miresmele Lui cerești în casa lui și cu trâmbița Lui la masă de cuvânt în locuința lui , și nici vorbă de pocăință , de umilință , de ridicare din păcat și din mirosul cel de la
77