Trâmbițele apocaliptice
Iată , fac intrare trâmbiței Mele .
Eu , Domnul , îți slăvesc ziua de intrare a ta întru cele cerești , Verginico , fiindcă tu ai fost fericită întru credința ta în Mine , în suferința duhului și a sufletului și a trupului tău , cel zdrobit sub slava Mea și pentru ea , și această suferință ți-a fost crucea care te-a purtat spre slăvile cele cerești și netrecătoare , tată , căci fericirea cea care nu rămâne veșnic , aceea este pierzătoare pentru om . O , tată , nu omul trebuie să poarte crucea , ci crucea trebuie să-l poarte pe om dacă omul știe ce înseamnă slava crucii . Ce bine își face acela dacă se plânge sub crucea sa , sub greutatea ei ? Acela nu ajunge la Dumnezeu cu ea și prin ea , ci ajunge la el însuși de fiecare dată când se plânge . Hai să-l îmbrățișăm în simțirea cea cerească pe poporul Nostru , și hai să-l învățăm pe el din tainele fericirii , tată ! Hai , Verginico ! Îți fac zi de sărbătoare în sălașul din care am venit cu îngerul Meu și te-am luat la sân și te-am trecut hotarul spre cerul Meu de sfinți , tată , acum douăzeci și opt de ani . Binecuvântat să-ți fie cuvântul , Verginico ! Trâmbițează , tată ! Poporul ascultă acum grăirea ta . Amin , amin , amin .
– Pace Ție , Doamne ! Pace poporului Tău de azi ! Dintre cei după trup ai mei nu mai am cu Tine și pentru Tine , căci s-au dus cu lumea după ce eu am plecat spre cerul Tău de sfinți . O , fericirea celor din cer este ca și pe pământ , este vestirea Ta din gura lor peste cei credincioși și peste cei necredincioși de pe pământ , Doamne al celor credincioși și vii prin credința lor în Tine , căci omul nu poate trăi în Tine decât crezând în Tine și mângâindu-se așa la sânul Tău cel blând pentru fii .
… Am cu mine încă suflețelul cel scump și mare al celei care m-a purtat și m-a îngrijit și m-a mângâiat în vremea postirii mele cea de patruzeci de zile și patruzeci de nopți , când Domnul mi-a dat apoi darul trâmbițării . Pe aceasta am luat-o între sfinți tot în ziua mea de serbare , după ce am venit la ea și m-am arătat ei și i-am spus ei că o voi trece pe ea spre cei din cer în ziua mea de serbare , și apoi Domnul m-a trimis s-o iau . Duhul proorociei , duhul vederii celor ce nu se văd , bune și rele ale omului , așa duh a purtat ea , și pomenirea ei este lângă a mea , și iată , am din poporul meu familie de sfinți , familie cerească , de mine culeasă ca să am zi de bucurie între sfinți cu cei ai mei de pe pământ . Așa fericește Domnul pe cei credincioși ai Săi , poporul meu de azi . O , cunoaște-mă prin credință , fiule , și fă-te ucenic , că nu e tot una cu a veni în trupul acestui popor și cu a fi ucenic apoi . Ucenic înseamnă lucrător pentru cele cerești pe pământ , pentru planul Domnului cu oamenii și pentru oameni , și unul ca acela este trecut prin multe , prin greu după greu , prin încercări fel de fel , care-i probează lui credința și credincioșia , și apoi se lasă acela vestitor al celor ce sunt de la Dumnezeu să fie , căci fără propovăduire nu vin și nu se fac cele ce vin ca să fie precum sunt scrise în Scripturi să vină și să se facă apoi .
… O , popor învățat din cer , învață-te să te închini lui Dumnezeu , fiule . A te închina lui Dumnezeu înseamnă a nu Se închina El ție . A te închina Lui înseamnă a face voia Lui , înseamnă a te apleca voii Lui , iar a nu înțelege și a nu asculta așa cum îți spune El , așa cum îți cere El , așa cum în cer este , înseamnă a nu te închina Lui . O , închină-te pe tine însuți Domnului , că nu e bine să te închini ție însuți și nu e bine să-l faci pe fratele tău să se închine ție , ba chiar și pe Domnul ; o , nu e bine așa , fiule . Văd această deșertăciune din loc în loc prin poporul meu cel învățat din cer și îl învăț pe tot fiul cel puțin aplecat , îl învăț să se vindece de păcatul acesta și să se închine numai lui Dumnezeu și să nu caute luiși închinare , ci să caute cu duhul dragostei , care pe toate le poate , iar Dumnezeul dragostei va fi cu voi dacă așa veți lucra , fiilor .
68