Trâmbițele apocaliptice
n-a voit cel ce M-a auzit prin glas de trâmbiță , n-a voit să se facă ucenic al venirii Mele , al vestirii cea mare acum , la sfârșit de timp , și plânge timpul cel pierdut de om , și plânge omul cel pierdut de timp , și el nu știe de ce plânge , nu știe că plânge , căci omul nu se cunoaște pe sine , fiindcă nu știe de unde este viața lui și unde-i plânge viața așteptându-l .
O , ce sărbătoare dulce ! O , dulce este durerea , Verginico , și omul fuge de acest dulce și mănâncă numai amar , căci omul care-și caută bucurii nu poate să-L iubească pe Dumnezeu , pe Cel îndurerat în cer și pe pământ și în om . Cel ce plânge după bucurii , acela nu-L cunoaște pe Dumnezeu și nu-L poate mângâia pe El . Dar sfinții Celui Preaînalt știu taina iubirii cerești și izvorul ei , căci ea este izvorul sfinților în cer și pe pământ , și e lucru mare să știe omul taina celui sfânt , taina celui ce iubește pe Dumnezeu între cei de pe pământ . Amin , amin , amin .
– O , câtă lacrimă , Doamne , câtă iubire ! Iubirea se face lacrimă , și numai sfinții iubesc taina aceasta , care nu poate locui cu omul cel plin de iubire pentru el , și de la care Tu atât de dureros suspini , și în sfinți suspini , Doamne . O , cum puteam să fiu eu altfel pe pământ și în cer decât suspinul Tău dacă eu am fost ucenicul Tău pe pământ , trâmbița Ta , purtând cel mai mare dintre darurile toate , darul cuvântului Tău ? Te-am purtat cuvânt pe pământ , și a rămas peste cei ce iubesc acest dar , și ești veșnic prin el peste cei născuți pentru Tine și nu pentru ei pe pământ . Voiesc să mă las cu mult cuvânt pentru sărbătoarea mea între sfinți , și îi voi întări și eu pe cei din porți , ca să mă las peste poporul Tău și al meu cu harurile cele de sus pentru înțelepciunea iubirii cea de sus peste el .
… – O , câtă lucrare peste poporul cel de azi , Doamne ! O , cât cuvânt din cer peste el ca să iubească el viața , Doamne ! Și acum , iarăși îl învățăm și îi dăm din cer , ca să aibă sfinții parte cu el , căci cuvântul Tău din mijlocul lui , este masa sfinților care au așteptat venirea Ta cu ei , lucrarea venirii Tale care iarăși face lumea , prin unire cu cei de pe pământ , Doamne .
… O , poporul meu , popor al Domnului , mereu am suspinat de dorul Domnului , de suspinul Lui de la om , căci omul nu-I dă lui Dumnezeu altceva decât suspin , fiindcă el nu voiește să afle și să știe și să trăiască taina vieții , care este taina iubirii cerești . Eu am fost trâmbița Lui , Duhul Lui Cel plin de jale de la om , și știu suspinul Lui , și cu El am suspinat și suspin după viața cea de sus din creștin . Spunea adesea Domnul că în poporul Lui nu vor mai fi decât copii frumoși , nu vor mai rămâne cei mândri , cei mofturoși , cei ispititori , cei neascultători , cei neîmplinitori , cei bârfitori , cei certăreți , cei pretențioși pentru ei , cei pizmăreți , cei cu iubire de sine , care nu stau în Domnul , și cu durere mare spunea Domnul aceasta . Dar tot El știe și măsoară pe poporul Lui , căci lumea cea nevăzută aceasta face , și Domnul Și-i cunoaște pe ai Lui , și îndelung rabdă pentru ei din pricina celor neîmpliniți în Domnul , și îi îndeamnă la răbdare pe cei ce iubesc viața cea de sus , pe care Domnul o măsoară din cele ce nu se văd , și o vestește prin cei ce au împărțită lucrare peste om . Cel ce veghează peste multe , acela nu poate avea decât durere , în timp ce mulți au nemulțumire , așa cum este între om și om pe pământ acolo unde nu pătrunde taina iubirii cerești în om .
Și acum , Doamne , pune putere de înviere în cuvântul meu , ca să-i fie de viață lui Israel , care trebuie mereu strigat , mereu hrănit din cer , iar sfinții se doresc cu viața lor cea sfântă în fiii acestui popor , căci felurite și dulci daruri ale vieții au sfinții , care atât de dulce Te-au iubit și Teau mângâiat cu iubirea lor ! Numai iubirea mângâie , Doamne , iar pentru calea cu Tine nu-i trebuie
60