Trâmbițele apocaliptice
– O , Doamne , sunt trâmbița Ta din care ai început să-Ți cânți cântarea de jale prin care să-i chemi pe toți , să-i tragi pe toți la Tatăl , și din Tatăl să lucrezi și să cuvintezi , căci cei ce sunt din Tatăl , numai voia Lui o fac .
… Iată ziua de Paști a anului 1955 când mi Te-ai dat pâine și vin prin mijlocirea sfinților arhierei Vasile , Grigorie și Ioan , veniți cu Tine pe norii cerului până la patul meu de umilință după ce am împlinit porunca Ta pentru postul cel de patruzeci de zile și patruzeci de nopți , ca apoi Tu să Te așezi în trupul și în duhul meu ca pe tronul judecății făpturii , căci din mine ai făcut lucrul Tău de trebuință după ce m-ai lucrat , și glasul cuvântului Tău ai făcut din mine apoi peste pământ . O , când ai intrat cu Duhul Tău în trupul meu ca să grăiești din trâmbița Ta , Doamne , eu am văzut atunci toată durerea Ta de la om , tot dorul Tău , și am văzut învierea Ta , și atunci am înțeles că iarăși ai venit pe pământ biruitor al morții , căci peste om stăpânește numai moartea , numai moartea , Doamne , iar viața suspină și se stinge suspinând , și omul nu are înțelepciune , fiindcă nu are umilință pentru viață , Doamne .
Iată ziua de Paști a anului 1955 când Tu Ți-ai început trâmbițarea și Te-ai vestit Cel înviat dintre morți și ai zis celor ce vegheau peste suflarea mea de viață care abia mai pâlpâia : Hristos a înviat ! Hristos a înviat ! Hristos a înviat ! Așa ai cuvântat , Doamne înviat , și de atunci Tu cuvintezi , și iată praznic al cincizecimii cuvântului Tău cel început prin mine , trâmbița Ta , acum cincizeci de ani , zi de Paști după timp și asemănare ca atunci , și mai mult cu o zi ca să se vadă pasul împlinirii . O , frumoasă Ți-a fost cărarea , căci a fost plină de suspin după om , dar frumoasă și prea frumoasă Ți s-a făcut acum prin cei mai mici ucenici de pe urma lucrării mele cu Tine , Doamne . Privesc cu Tine la înțelepciunea lor cea plină de umilință în care atât de întreg ai încăput , și privesc cu Tine la suspinul lor cel greu , căci grea și multă Ți s-a făcut coborârea Ta , și ei stau mici sub ea , și atât de mici că nu Te poți Tu slăvi prin ei înaintea celor mari de pe pământ .
Ți-am slăvit sărbătoarea lucrării cuvântului Tău , Doamne , sărbătoarea durerii Tale care strigă de mult , de șapte vremi , Doamne , din anul 1955 , de șapte ori câte șapte ani și încă peste hotarul acesta , iar eu am grăit mult , Doamne , în ziua cincizecimii praznicului cuvântului Tău întru cea de a doua Ta venire de la Tatăl la om . Amin , amin , amin .
– Ai vorbit , Verginico , dar tu ești trâmbița Mea cea din care a plâns cuvântul Meu mai înainte de slava Mea cea mare . Am plâns mult , Verginica Mea , și n-a mai plâns nimeni cu Noi . O , cine mai plânge cu Noi și cu cei atât de plânși care Ne poartă lucrarea începută de Noi acum cincizeci de ani ? O , unde mai este cel care să nu apese pe umerii cei mici și plăpânzi ai crucii venirii Mele cuvânt însuspinat după om , Verginica Mea ? Dar acum , mângâierea cea de la Noi îi sprijină pe ei , căci avem de lucrat cu tot întregul peste duhul lumii , ca să-l nimicim de pe pământ și din om și să-Mi pot săvârși viața Mea în om cu moartea pe moarte călcând , căci păcatele își vor primi plata lor și va călca ea peste ele și le va osândi pe ele ca să-l ridice pe om din păcat . Amin .
O , te rog , poporul Meu , să nu trăiești ca pe pământ , și să trăiești ca în rai pe pământ , și să asculți de legea raiului și numai de la Mine să mănânci și nu de la alt duh , poporul Meu . Și acum pun iarăși pecetea cea adevărată a Fiului Tatălui Savaot , Care a venit pe pământ și a călcat cu moartea pe moarte ca să Se arate Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat . Acum două mii de ani am murit pe cruce și am înviat dintre morți și am lăsat pecetea aceasta : Hristos a înviat ! Hristos a înviat ! Hristos a înviat , atunci și acum , poporul Meu , cu trupul atunci , și cu cuvântul acum ,
58