Trâmbițele apocaliptice
mici dintre sfinți , fără de care sfinții nu iau desăvârșirea și făgăduințele , și după care suspină toată făptura ca să-și dobândească răscumpărarea . Amin .
E sărbătoare mare pentru sfinți . Toți sfinții se bucură în duhul sărbătorii cea pentru ei și Mă bucură pe Mine pentru lucrarea Mea de azi , care încununează bucuria lor , că au în mijlocul lor pe cea care M-a purtat în trupul ei cuvânt vreme de douăzeci și cinci de ani pe pământ .
O , Verginico , tu ai plinit bucuria sărbătorii tuturor sfinților Mei . Tu ai venit cu trupul pe lume în ziua duminicii tuturor sfinților , sărbătoare nestrămutată de la locul ei cel pus de sfinții care au trăit înaintea Mea cu viață aleasă pe pământ , povățuitori și mărturisitori fiind ei peste mulți în vremea trăirii lor cu trupul pe pământ . O , fiică a iubirii de Dumnezeu , cine te-a învățat pe tine această bucurie cu care n-ai ținut seamă de ocara crucii prin care M-ai mărturisit pe pământ ? ( Vezi „ Viața Sfintei Virginia ”, n . r .)
– O , Doamne dulce , nimeni nu poate lua ca să aibă de sus dacă nu-i este dat de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt , Care este Dumnezeul celor ce iubesc calea , adevărul și viața , din viața Ta pe care ai pus-o pe cruce ca să-i arăți celui ce voiește să Te urmeze cum să Te iubească și cum să se bucure neținând seamă de ocara crucii prin care el Te mărturisește pe pământ înaintea oamenilor , iar în cer , înaintea sfinților Tăi și a îngerilor Tăi .
Cum puteam eu să învăț , eu , cea neînvățată ? Cum puteam eu să mă bucur , eu , cea fără de bucurii , dacă Tu nu mi-ai fi pus pe umeri crucea Ta și venirea Ta , Doamne al sfinților ? O , nu eu , ci Tu ai mărturisit prin mine pe pământ , căci față de toți ceilalți sfinți de până la mine , eu am fost gura Ta , nu a mea ; eu am fost templul Tău , nu al meu ; eu am fost cuvântul Tău , pentru că Tu ai fost Cel ce grăia prin gura mea , nu eu , Doamne , Cuvinte al Tatălui . Nu eu Te-am purtat , ci Tu m- ai purtat pe mine în taina cuvântului Tău de la sfârșit de veac , și m-ai numit trâmbița Ta , și Ți-am fost fiică dorită , eu , cea atât de neînsemnată între oameni , Doamne . Iar acum Tu mă slăvești în ceruri între sfinți , căci poporul care a răsărit de pe urma slavei lucrării cuvântului Tău prin gura Ta în trupul meu , este poporul slavei Tale , și Tu Te slăvești prin el acum peste pământ și chemi omul la viață și la sfințenie și la mărturisirea slavei Tale , Doamne Care vii și tot vii cu cuvântul pe pământ ca să faci cer nou și pământ nou și să așezi Ierusalimul , după cum ai și împlinit , iar câți aud de această slavă a Ta , vin , și tot mai mulți vor veni și vor lua cunoștința din legea dragostei Tale de oameni , o , Doamne al sfinților și al celor mici ai Tăi de pe pământ , care-Ți poartă cuvântul spre oameni , care-Ți sunt mărturisitori ai venirii Tale după două mii de ani , o , Doamne , Care ești iubirea sfinților Tăi ! Când lucrai prin trupul meu de-Ți revărsai râul vieții , râul cuvântului Tău peste poporul Tău care credea venirii Tale prin mine , nu puteam să Te vestesc peste pământ și peste om , că mă duceau oamenii necredincioși și preoții bisericii la suferință , la închisoare , la chin ( În vremea dictaturii fiarei roșii comuniste , n . r .) și la dispreț pentru numele Tău pe care eu îl purtam pe inimă scris și pe buze grăit și nu mă rușinam , dar sufeream și eram slabă și fricoasă la suferință , și Tu îmi întăreai puterea și răbdarea inimii mele plăpândă și cu spaimă în ea , că mult prigonită am fost , și mult bătută , până și de creștini , că le spuneai prin gura mea păcatele , ca să se curețe de ele prin pocăință , dar ei se ascundeau cu ele și se dădeau necredincioși și nu Te mărturiseau cei ce iubeau păcatul și nelepădarea de sine pentru numele Tău și pentru viața Ta în ei și pentru cruce , Doamne .
…
55