Trâmbițele apocaliptice
te-am curățat , te-am așezat , și apoi am luat cuvânt prin glasul tău . Mare a fost ziua aceea , ziua de Paști a anului 1955 când glasul Meu a sunat cuvânt pe pământ prin glasul tău , și te-am numit atunci cu nume nou , și ți-am spus : trâmbița lui Dumnezeu . Am lucrat apoi prin tine douăzeci și cinci de ani pe pământ , căci tu erai trâmbița Mea prin care Eu grăiam , iar la glasul Meu se adunau de ici , de colo , inimi cu dor în ele , căci glasul Meu era așa de dulce atunci , că lăsa omul coasa și venea la tine ca să Mă audă pe Mine . Eu când vedeam că le place izvorul , am căutat să- Mi fac oi din cei ce veneau , și îi învățam ce este oaia și ce este capra și ce este lupul , și la mulți le dădeam putere să se facă oi , fii ai împărăției cerurilor . O , dar nu era omul deprins cu inimă curată , că vai de cetatea peste care nu este prooroc , Verginico ! Cine să le spună la oameni cum sunt Eu și cum vreau Eu ? Cine dacă nu este prooroc de al Meu între oameni ? Tu erai copil plăpând în fel și chip , dar glasul Meu cel prin gura ta îmbia omul la viață , la iubire , la dor de cer . Și veneau , Verginico , cu multul , dar Eu nu puteam să le cer viața , că nu Mi-o dădeau . Lupul se trezise și el la glasul Meu , și M-a cunoscut și , de teamă că rămâne flămând și gol , Mi s-a așezat în cale ca să-și ocrotească avutul . Dar și Eu luptam ca să-Mi fac miei din oameni , și să-i nasc din cer apoi , și să-i învăț să moară pentru viața lor , și apoi să-i am vii cu viața și să Mi-i pasc spre pășunile cele veșnice , să Mi-i pasc până în cer , Verginico . Tu primisei mare har de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt , și îți lua foc inimioara de mila după om . Eu eram în pieptul tău și ardeam în el , iar tu ardeai în Mine , și te-ai făcut rug aprins , rugul din care Eu , Domnul Iisus Hristos , Îmi slobozeam glasul ca pe muntele unde Eu am vorbit cu Moise , din rug . Numai cu Moise am vorbit Eu din rug , și atunci rugul era înger , dar acum rugul erai tu , și din el am grăit la mulți . Dar unde sunt aceștia ? Moise este viu , și cu Mine lucrător , dar aceștia cu care Eu atâta am vorbit prin rug în zilele tale , unde sunt aceștia ?... Unde sunt aceștia ?...
– Bunule Doamne , cum să-Ți mângâi durerea după ei ? Îi iau în brațe pe cei de azi copii ai Tăi și Ți-i pun pe rană ca să Te mângâi cu ei pentru cei de atunci care s-au întors la vărsătura lor . Când eram în închisoare , Te rugam plângând să mă scoți să merg la ei ca să nu se piardă fără glasul Tău care-i striga mereu să vină după Tine . Nici atunci , că era vremea rea , nu voiau cu Tine , dar acum , când a venit vremea Ta cea bună ! În vreme rea , toți caută la Tine , dar în vreme bună nu vin , și își trăiesc viața lor , și pe a Ta o lasă , bunule Doamne . Dar aceștia n-au rămas cu Tine nici la rău , nici la bine , nici pe soare , nici pe furtună , căci omul când are nu prețuiește și e prea greu acest păcat și îl osândește cu multul pe om . Dacă le-ai fi vorbit prin înger , mai era cum mai era , dar ai venit Tu după ei . Tu , nu înger a venit după ei , și ei n-au dat viața lor pe viața Ta . Acum eu sunt cu cerul , iar ei sunt în lume . Tu ai întrebat cu durere unde sunt aceștia . I-ai întrebat pe ei . Pe nimeni n-ai întrebat decât pe ei . Ziua mea de venire în cer lângă Tine a fost zi de mare durere pentru mine , că ei n-au stat cu Tine nici cât am fost eu între ei , iar apoi , unul câte unul au dat de pe ei slava Ta și viața Ta . Mă uit și azi după ei , dar în zadar . S-au dus și n-au mai venit , Doamne .
– Eu , Verginico , n-am voit să te supăr pe tine dacă am strigat și am zis : « Unde sunt aceștia ?». Am zis pentru ei , nu pentru tine . Acum tu ești pe nori de îngeri și de sfinți în slavă și în sărbătoare , că mare este ziua ta în cer și pe pământ , și nu poate să fie ea zi de durere . Hai să Ne bucurăm , hai să întărim rodul cel ivit prin cei ce au rămas de la tine , din lucrarea Mea cu tine . Hai să le dăm celor ce stau la masă și celor ce împart din ea . Dacă din cei de atunci n-au voit să fie apostoli și prooroci și ucenici și lucrători de daruri și de haruri și de Dumnezeu , Noi am biruit apoi prin Sângele Meu , precum este scris despre cei ce au biruit prin Sângele Mielului spălându-și veșmintele în Sângele Lui . Și I-am făcut Tatălui împărăție și preoți și tron pe pământ , precum era
51