A doua venire a Domnului Iisus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu despre trâmbiţele apocalipti - Page 68

Trâmbiţele apocaliptice om. O, tată, nu omul trebuie să poarte crucea, ci crucea trebuie să-l poarte pe om dacă omul știe ce înseamnă slava crucii. Ce bine își face acela dacă se plânge sub crucea sa, sub greutatea ei? Acela nu ajunge la Dumnezeu cu ea și prin ea, ci ajunge la el însuși de fiecare dată când se plânge. Hai să-l îmbrățișăm în simțirea cea cerească pe poporul Nostru, și hai să-l învățăm pe el din tainele fericirii, tată! Hai, Verginico! Îți fac zi de sărbătoare în sălașul din care am venit cu îngerul Meu și te-am luat la sân și te-am trecut hotarul spre cerul Meu de sfinți, tată, acum douăzeci și opt de ani. Binecuvântat să-ți fie cuvântul, Verginico! Trâmbițează, tată! Poporul ascultă acum grăirea ta. Amin, amin, amin. – Pace Ție, Doamne! Pace poporului Tău de azi! Dintre cei după trup ai mei nu mai am cu Tine și pentru Tine, căci s-au dus cu lumea după ce eu am plecat spre cerul Tău de sfinți. O, fericirea celor din cer este ca și pe pământ, este vestirea Ta din gura lor peste cei credincioși și peste cei necredincioși de pe pământ, Doamne al celor credincioși și vii prin credința lor în Tine, căci omul nu poate trăi în Tine decât crezând în Tine și mângâindu-se așa la sânul Tău cel blând pentru fii. … Am cu mine încă suflețelul cel scump și mare al celei care m-a purtat și m-a îngrijit și m-a mângâiat în vremea postirii mele cea de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, când Domnul mi-a dat apoi darul trâmbițării. Pe aceasta am luat-o între sfinți tot în ziua mea de serbare, după ce am venit la ea și m-am arătat ei și i-am spus ei că o voi trece pe ea spre cei din cer în ziua mea de serbare, și apoi Domnul m-a trimis s-o iau. Duhul proorociei, duhul vederii celor ce nu se văd, bune și rele ale omului, așa duh a purtat ea, și pomenirea ei este lângă a mea, și iată, am din poporul meu familie de sfinți, familie cerească, de mine culeasă ca să am zi de bucurie între sfinți cu cei ai mei de pe pământ. Așa fericește Domnul pe cei credincioși ai Săi, poporul meu de azi. O, cunoaște-mă prin credință, fiule, și fă-te ucenic, că nu e tot una cu a veni în trupul acestui popor și cu a fi ucenic apoi. Ucenic înseamnă lucrător pentru cele cerești pe pământ, pentru planul Domnului cu oamenii și pentru oameni, și unul ca acela este trecut prin multe, prin greu după greu, prin încercări fel de fel, care-i probează lui credința și credincioșia, și apoi se lasă acela vestitor al celor ce sunt de la Dumnezeu să fie, căci fără propovăduire nu vin și nu se fac cele ce vin ca să fie precum sunt scrise în Scripturi să vină și să se facă apoi. … O, popor învățat din cer, învață-te să te închini lui Dumnezeu, fiule. A te închina lui Dumnezeu înseamnă a nu Se închina El ție. A te închina Lui înseamnă a face voia Lui, înseamnă a te apleca voii Lui, iar a nu înțelege și a nu asculta așa cum îți spune El, așa cum îți cere El, așa cum în cer este, înseamnă a nu te închina Lui. O, închină-te pe tine însuți Domnului, că nu e bine să te închini ție însuți și nu e bine să-l faci pe fratele tău să se închine ție, ba chiar și pe Domnul; o, nu e bine așa, fiule. Văd această deșertăciune din loc în loc prin poporul meu cel învățat din cer și îl învăț pe tot fiul cel puțin aplecat, îl învăț să se vindece de păcatul acesta și să se închine numai lui Dumnezeu și să nu caute luiși închinare, ci să caute cu duhul dragostei, care pe toate le poate, iar Dumnezeul dragostei va fi cu voi dacă așa veți lucra, fiilor. Intrând cu sfinții și cu îngerii în căminul meu de pe pământ, în căsuța în care am locuit cu trupul, și de unde Domnul m-a luat la cer, mă aplec în cuvânt și mângâi cu el neamul român și spun așa: 68