A doua venire a Domnului Iisus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu despre trâmbiţele apocalipti - Page 60

Trâmbiţele apocaliptice Cel îndurerat în cer şi pe pământ şi în om. Cel ce plânge după bucurii, acela nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi nu-L poate mângâia pe El. Dar sfinţii Celui Preaînalt ştiu taina iubirii cereşti şi izvo- rul ei, căci ea este izvorul sfinţilor în cer şi pe pământ, şi e lucru mare să ştie omul taina celui sfânt, taina celui ce iubeşte pe Dumnezeu între cei de pe pământ. Amin, amin, amin. – O, câtă lacrimă, Doamne, câtă iubire! Iubirea se face lacrimă, şi numai sfinţii iubesc taina aceasta, care nu poate locui cu omul cel plin de iubire pentru el, şi de la care Tu atât de dureros suspini, şi în sfinţi suspini, Doamne. O, cum puteam să fiu eu altfel pe pământ şi în cer decât suspinul Tău dacă eu am fost ucenicul Tău pe pământ, trâmbiţa Ta, purtând cel mai mare dintre darurile toate, darul cuvântului Tău? Te-am purtat cuvânt pe pământ, şi a rămas peste cei ce iubesc acest dar, şi eşti veşnic prin el peste cei născuţi pentru Tine şi nu pentru ei pe pământ. Voiesc să mă las cu mult cuvânt pentru sărbătoarea mea între sfinţi, şi îi voi întări şi eu pe cei din porţi, ca să mă las peste poporul Tău şi al meu cu harurile cele de sus pentru înţelepciunea iubirii cea de sus peste el. … – O, câtă lucrare peste poporul cel de azi, Doamne! O, cât cuvânt din cer peste el ca să iubească el viaţa, Doamne! Şi acum, iarăşi îl învăţăm şi îi dăm din cer, ca să aibă sfinţii parte cu el, căci cuvântul Tău din mijlocul lui, este masa sfinţilor care au aşteptat venirea Ta cu ei, lucrarea venirii Tale care iarăşi face lumea, prin unire cu cei de pe pământ, Doamne. … O, poporul meu, popor al Domnului, mereu am suspinat de dorul Domnului, de suspinul Lui de la om, căci omul nu-I dă lui Dumnezeu altceva decât suspin, fiindcă el nu voieşte să afle şi să ştie şi să trăiască taina vieţii, care este taina iubirii cereşti. Eu am fost trâmbiţa Lui, Duhul Lui Cel plin de jale de la om, şi ştiu suspinul Lui, şi cu El am suspinat şi suspin după viaţa cea de sus din creştin. Spunea adesea Domnul că în poporul Lui nu vor mai fi decât copii frumoşi, nu vor mai rămâne cei mândri, cei mofturoşi, cei ispititori, cei neascultători, cei neîmplinitori, cei bârfi- tori, cei certăreţi, cei pretenţioşi pentru ei, cei pizmăreţi, cei cu iubire de sine, care nu stau în Domnul, şi cu durere mare spunea Domnul aceasta. Dar tot El ştie şi măsoară pe poporul Lui, căci lumea cea nevăzută aceasta face, şi Domnul Şi-i cunoaşte pe a