A doua venire a Domnului Iisus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu despre trâmbiţele apocalipti - Page 59

Trâmbiţele apocaliptice să-şi câştige viaţa sa, acela o va pierde, iar cel ce-şi pierde viaţa sa, acela va câştiga viaţa». Amin. M-am grăbit spre porţi, M-am zorit din timp, căci sfinţii toţi sunt plini de dor, poporul Meu. Cu mare dor aşteaptă sfinţii cuvântul Meu pe pământ. Cu nestăvilită ardoare aşteaptă toate oştile cereşti să aştern pe pământ masa cuvântului Meu, căci cuvântul Meu este praznicul celor din cer, este masa păcii, adunarea tuturor sfinţilor, iar ven irea Mea la tine nu este altfel decât cu sfinţii Celui Preaînalt, poporul Meu, sfinţii care au trăit pe pământ iubind în Mine şi nu în ei, căci Dum- nezeu este iubire, şi numai El trebuie iubit. Omul însă M-a văduvit de această cinste, fiindcă el se vrea iubit, şi aşa s-a învăţat omul să se aşeze în locul Meu şi să nu mai fie Dumnezeu iubit, să nu mai fie iubire de la om spre Dumnezeu. Omul se opreşte pentru sine, şi fiecare se dă unul altuia ca să câştige iubire, iar cine face aşa nu-L poate iubi pe Dumnezeu. Sfinţii cerului însă au cunoscut ce este deşertăciunea vieţii şi n- au iubit nimic şi pe nimeni pe pământ decât pe Dumnezeu şi pe omul care este în Dumnezeu ca în cer şi nu ca pe pământ, iar cine stă pe pământ şi nu în cer şi nu în Dumnezeu cu viaţa sa, acela nu a cunoscut ce este viaţa şi nu ştie să câştige viaţă, ci numai deşertăciune. Sfinţii Celui Preaînalt s-au aşezat în cete-cete şi s-au pornit cu Mine spre tine pentru săr- bătoarea lor, pentru duminica tuturor sfinţilor, poporul Meu. O, deschide-ţi inima, deschide ochii duhului şi vezi că vin cu Mine cetele de sfinţi la tine şi se aşează la masa cuvântului Meu pentru sărbătoarea lor. Cu mare slavă înconjoară ei pe trâmbiţa Mea Verginica, fiindcă ea este azi sărbă- torită pentru venirea ei pe lume în ziua de serbare a duminicii tuturor sfinţilor, zi aşezată de sfinţi şi de părinţi, zi de sobor ceresc pentru unirea sfinţilor toţi într-o zi de slavă a lor în cer şi pe pământ. Mă pregătesc pentru lacrima lui Verginica, fiindcă ea este între sfinţii cerului, şi tot cerul plânge în vremea aceasta de strâmtorare a lui Dumnezeu pe pământ, strâmtorare cum n-a mai fost, şi nici nu va mai fi, şi omul nu cunoaşte vremea Domnului, pentru că omul cunoaşte numai vremea sa, şi pentru ea trăieşte viaţa sa. O, Verginico, lacrima ta se face sărbătoare a ta între sfinţii cei în sobor serbaţi de Mine şi de poporul Meu cel de pe pământ. O, trâmbiţă a lui Dumnezeu, dureros a fost suspinul tău pe pământ! Mereu ai plâns după viaţa Mea în creştin. Mereu ai suspinat de dorul Meu, de suspinul Meu de la om, că omul nu-Mi dă altceva, fiindcă el nu voieşte să afle taina iubirii cereşti ca să se bucure de ea şi el şi Eu în el. O, trâmbiţă plină de jalea Mea, te mângâie toţi sfinţii aşa cum te-au mângâiat când te-ai ivit pe lume pruncă, încununând între cei cereşti sărbătoarea duminicii tuturor sfinţilor, şi când Eu le-am spus lor că tu vei fi trâmbiţa Mea şi a lor înaintea venirii Mele, şi le-am spus că vei fi venirea Mea, scara Mea de venire între oameni ca să-Mi culeg un popor de ucenici. Dar ce durere mare am purtat în tot acest timp de cincizeci de ani de coborâre a Mea! Că n-a voit cel ce M-a auzit prin glas de trâmbiţă, n-a voit să se facă ucenic al venirii Mele, al vestirii cea mare acum, la sfârşit de timp, şi plânge timpul cel pierdut de om, şi plânge omul cel pierdut de timp, şi el nu ştie de ce plânge, nu ştie că plânge, căci omul nu se cunoaşte pe sine, fiindcă nu ştie de unde este viaţa lui şi unde-i plânge viaţa aşteptându-l. O, ce sărbătoare dulce! O, dulce este durerea, Verginico, şi omul fuge de acest dulce şi mănâncă numai amar, căci omul care-şi caută bucurii nu poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe 59