A doua venire a Domnului Iisus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu despre trâmbiţele apocalipti - Page 55

Trâmbiţele apocaliptice O, Verginico, tu ai plinit bucuria sărbătorii tuturor sfinţilor Mei. Tu ai venit cu trupul pe lume în ziua duminicii tuturor sfinţilor, sărbătoare nestrămutată de la locul ei cel pus de sfinţii care au trăit înaintea Mea cu viaţă aleasă pe pământ, povăţuitori şi mărturisitori fiind ei peste mulţi în vremea trăirii lor cu trupul pe pământ. O, fiică a iubirii de Dumnezeu, cine te-a învăţat pe tine această bucurie cu care n-ai ţinut seamă de ocara crucii prin care M-ai mărturisit pe pământ? (Vezi „Viața Sfintei Virginia”, n.r.) – O, Doamne dulce, nimeni nu poate lua ca să aibă de sus dacă nu-i este dat de la Tatăl şi de la Fiul şi de la Duhul Sfânt, Care este Dumnezeul celor ce iubesc calea, adevărul şi viaţa, din viaţa Ta pe care ai pus-o pe cruce ca să-i arăţi celui ce voieşte să Te urmeze cum să Te iubească şi cum să se bucure neţinând seamă de ocara crucii prin care el Te mărturiseşte pe pământ îna- intea oamenilor, iar în cer, înaintea sfinţilor Tăi şi a îngerilor Tăi. Cum puteam eu să învăţ, eu, cea neînvăţată? Cum puteam eu să mă bucur, eu, cea fără de bucurii, dacă Tu nu mi-ai fi pus pe umeri crucea Ta şi venirea Ta, Doamne al sfinţilor? O, nu eu, ci Tu ai mărturisit prin mine pe pământ, căci faţă de toţi ceilalţi sfinţi de până la mine, eu am fost gura Ta, nu a mea; eu am fost templul Tău, nu al meu; eu am fost cuvântul Tău, pentru că Tu ai fost Cel ce grăia prin gura mea, nu eu, Doamne, Cuvinte al Tatălui. Nu eu Te-am purtat, ci Tu m- ai purtat pe mine în taina cuvântului Tău de la sfârşit de veac, şi m-ai numit trâmbiţa Ta, şi Ţi-am fost fiică dorită, eu, cea atât de neînsemnată între oameni, Doamne. Iar acum Tu mă slăveşti în ceruri între sfinţi, căci poporul care a răsărit de pe urma slavei lucrării cuvântului Tău prin gura Ta în trupul meu, este poporul slavei Tale, şi Tu Te slăveşti prin el acum peste pământ şi chemi omul la viaţă şi la sfinţenie şi la mărturisirea slavei Tale, Doamne Care vii şi tot vii cu cuvântul pe pământ ca să faci cer nou şi pământ nou şi să aşezi Ierusalimul, după cum ai şi împlinit, iar câţi aud de această slavă a Ta, vin, şi tot mai mulţi vor veni şi vor lua cunoştinţa din legea dra- gostei Tale de oameni, o, Doamne al sfinţilor şi al celor mici ai Tăi de pe pământ, care-Ţi poartă cuvântul spre oameni, care-Ţi sunt mărturisitori ai venirii Tale după două mii de ani, o, Doamne, Care eşti iubirea sfinţilor Tăi! Când lucrai prin trupul meu de-Ţi revărsai râul vieţii, râul cuvân- tului Tău peste poporul Tău care credea venirii Tale prin mine, nu puteam să Te vestesc peste pământ şi peste om, că mă duceau oamenii necredincioşi şi preoţii bisericii la suferinţă, la închi- soare, la chin (În vremea dictaturii fiarei roșii comuniste, n.r.) şi la dispreţ pentru numele Tău pe care eu îl purtam pe inimă scris şi pe buze grăit şi nu mă ruşinam, dar sufeream şi eram slabă şi fricoasă la suferinţă, şi Tu îmi întăreai puterea şi răbdarea inimii mele plăpândă şi cu spaimă în ea, că mult prigonită am fost, şi mult bătută, până şi de creştini, că le spuneai prin gura mea păcatele, ca să se cureţe de ele prin pocăinţă, dar ei se ascundeau cu ele şi se dădeau necredincioşi şi nu Te mărturiseau cei ce iubeau păcatul şi nelepădarea de sine pentru numele Tău şi pentru viaţa Ta în ei şi pentru cruce, Doamne. … – O, Verginico, aşa vom lucra, şi vom grăi despre sfinţi şi vom spune că sfinţenia din om este vederea care vede pe Dumnezeu din om şi în om. O, Verginico, e mare ziua de serbare a sfinţilor, că tu încununezi cu slava venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl sărbătoarea cea mare a tuturor sfinţilor Mei, şi eşti purtată de sfinţi cu multă iubire, că ai fost trâmbiţa din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea, că Eu sunt cea de a şaptea trâmbiţă, şi aşa se cheamă venirea Mea, se cheamă trâmbiţarea celui de al şaptelea înger, şi am scos deasupra cartea Mea cu tine, că am putut să fac aceasta, după cum am proorocit în vremea Mea cu tine că voi împlini aşa. Şi 55